Tăcerea să-ți fie tainică, adânc în inimă. Nu-ți vădi tăcerea, să o priceapă toți. Spune două-trei cuvinte, dar lăuntric nu conteni a te ruga Domnului pentru toți.

În taină îmbrățișează în inima-ți întreaga obște și întreaga biserică. Nu te lupta cu ceilalți, nici nu încerca să faci să dispară sau să corectezi cusururile celuilalt. Iubește-l așa cum e, cu defectele sale. Domnul se va îngriji de acestea.

Să-ți sfințești tăcerea prin rugăciune, ca să nu fie stearpă și neroditoare.

(Agapie Monahul, Flacăra dumnezeiască pe care a aprins-o în inima mea Părintele Porfirie,  Editura Bunavestire Bacău – 2005, p. 79)