Nu te învoi vremelnicelor îndulciri trupeşti — ca să nu te lipseşti de îndulcirea veşnică şi să nu pierzi viaţa veşnică. Plinirea voii îndulcirii trupeşti nu este altceva decât povară sufletească şi mare chin al conştiinţei; nu este pe atât mângâiere, pe cât e necaz; nu este îndulcire, pe cât e, după, povară. E deşartă acea mângâiere, după care, deîndată urmează amărăciune şi întristare. Cei care s-au robit îmbuibării şi beţiei, nimic bun şi vrednic de pomenire nu au făcut în lume, însă ademenindu-se de viaţa aceasta, s-au făcut nevrednici de viaţa veşnică şi au păgubit pomenirea lor în mijlocul celor buni. Aşadar, dacă mănânci, mănâncă fără împătimire; dacă bei, bea fără dorirea inimii, căci nu aici este desăvârşirea ta: toate acestea se trec şi curând se preschimbă.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Învățături și rugăciuni ziditoare de suflet, Editura Sophia, București, 2007, p. 39)