Cum mi-a salvat mama de la moarte rugăciunea „Tatăl Nostru”

Minuni - Vindecări - Vedenii

Cum mi-a salvat mama de la moarte rugăciunea „Tatăl Nostru”

    • locomotivă
      Cum mi-a salvat mama de la moarte rugăciunea „Tatăl Nostru” / Foto: Oana Nechifor

      Cum mi-a salvat mama de la moarte rugăciunea „Tatăl Nostru” / Foto: Oana Nechifor

Poate vă întrebați de ce nu am sunat la vreo rudă, pentru a merge să stea cu ea. Vă spun drept că așa am simțit. Mi-am lăsat toată încrederea în Dumnezeu, rostind în continuare și eu rugăciunea „Tatăl Nostru”, și am știut, efectiv, am știut că o să fie bine. Și așa a fost.

Îndrăznesc să vă scriu această scrisoare pentru a vă povesti una dintre minunile care s-au întâmplat în viața mea. În urmă cu mai mulți ani, am trecut prin cel mai negru coșmar, din cauza unor problemele de sănătate ale mamei. Aceasta a trecut printr-o depresie destul de urâtă. Avea momente când plângea mereu, se certa cu tatăl meu și nu mai era deloc veselă și nici încrezătoare.

Într-o duminică am plecat de acasă, la facultate. Eram în tren împreună cu mai mulți colegi alături de care obișnuiam sa călătoresc aproape de fiecare dată. Trenul era încă în gară și ne mai despărțeau doar câteva minute de momentul plecării. Atunci a avut loc cel mai mare șoc al vieții mele.

Mama mea, care era singură acasă, mi-a trimis un mesaj pe telefon în care îmi spunea că vrea să nu mai trăiască, pentru că nu mai suporta viața pe care o avea. Țin să precizez că întâmpina și o altă problemă gravă de sănătate. În momentul acela am crezut că toată lumea mi se năruie. Fără să spun ceva cuiva, instinctiv aproape, am coborât din tren și am sunat-o imediat. Mulțumesc Lui Dumnezeu că mi-a răspuns! După ce am încurajat-o, primul gând care mi-a trecut prin minte a fost să spunem împreună rugăciunea Tatăl Nostru. Atât. Fără să ne spunem altceva, am început să rostim împreună Tatăl Nostru de multe ori. De foarte multe ori. După ce am simțit că s-a liniștit, am rugat-o să meargă să se odihnească și să rostească singură în continuare Tatăl Nostru.

Poate vă întrebați de ce nu am sunat la vreo rudă, pentru a merge să stea cu ea. Vă spun drept că așa am simțit. Mi-am lăsat toată încrederea în Dumnezeu, rostind în continuare și eu rugăciunea „Tatăl Nostru”, și am știut, efectiv, am știut că o să fie bine. Și așa a fost. Mama s-a liniștit, iar din ziua aceea a devenit alt om. Nu am cuvinte să descriu cât de puternica este această rugăciune – „Tatăl Nostru”. O rugăciune ușor de reținut, scurtă, dar extrem de puternică și de frumoasă.

Tocmai de aceea am și decis să vă scriu, pentru a vă spune din tot sufletul că încrederea, credința și speranța în Dumnezeu sunt sfinte. Ele reprezintă tot ceea ce avem nevoie în viață pentru a fi bine, pentru a ne salva și pentru a ne mântui.

(Mărturie trimisă pe adresa redacției de Ioana I.)