Aripile protectoare ale mamei nu ar trebui să sufoce independența copilului devenit adult

Creşterea copiilor

Aripile protectoare ale mamei nu ar trebui să sufoce independența copilului devenit adult

    • Aripile protectoare ale mamei nu ar trebui să sufoce independența copilului devenit adult
      Foto: Lisa F. Young/AdobeStock

      Foto: Lisa F. Young/AdobeStock

Tu, copila mea, a cărei mamă se amestecă și după căsătorie, divorțează de mamă! Mamele uneori sunt bolnave. E o iubire bolnavă și ele au nevoie să fie ajutate. Și un ajutor este acesta, despărțirea: „Mamă, te iubesc, te respect, dar eu am ales să-mi trăiesc viața de om matur. Nu mai sunt copil!”. Să vă spuneți punctul de vedere cu multă rugăciune. Uneori vă trebuie multă-multă răbdare și multă dragoste, dar și multă fermitate. 

Maică, ce putem face când părinții nu sunt persoane religioase și sunt împotriva deciziilor noastre? Ne pun piedici în trăirea unei vieți creștine, ne desconsideră și ne jignesc și nu avem tocmai o relație potrivită. Cum ar trebui să ne raportăm la părinți? Mama de multe ori se supără că n-o ascult, căsătorită fiind. 

Atunci când ne jignesc pentru credință să ne bucurăm pentru că semănăm cu Hristos, semănăm cu Domnul, semănăm cu sfinții martiri. Suntem și noi mici martiri. Din păcate uneori familia este cea care se împotrivește și ne produce suferință. Eu am trecut prin asta în anumite perioade, cu anumiți membri ai familiei mele și asta m-a întărit și-n credință, și-n dragoste!  

Sentimentul pe care trebuie să-l avem să-l cerem de la Dumnezeu este milă. Ei nu știu, nu cunosc și rugăciune și milă și răbdare. Și bineînțeles, imediat ce se poate distanțarea de ei. Nu putem să îi înfruntăm pe părinții noștri mâncându-le mâncarea, mâncându-le zilele și banii! Trebuie să fim cât se poate de respectuoși fără să ne lepădăm de Dumnezeu cât suntem în dependență financiară de ei, dar imediat ce se poate, să ne câștigăm independența. 

Iar tu, copila mea, a cărei mamă se amestecă și după căsătorie, divorțează de mamă! Mamele uneori sunt bolnave. E o iubire bolnavă și ele au nevoie să fie ajutate. Și un ajutor este acesta, despărțirea: „Mamă, te iubesc, te respect, dar eu am ales să-mi trăiesc viața de om matur. Nu mai sunt copil!”. Să vă spuneți punctul de vedere cu multă rugăciune. Și ca să nu jigniți și să nu supărați, scrieți-i scrisori în care să puteți să-i spuneți orice, terminați cu o rugăciune și apoi rupeți scrisoarea.Nu i-o dați că n-aude, nu înțelege și uneori vă trebuie multă-multă răbdare și multă dragoste, dar și multă fermitate.

Chiar dacă ești necăsătorită, când ai ajuns la independență, nu mama te conduce. „Mamă, nu mai sunt copilul tău. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!” Mulțumiți-i și în gând pentru tot ce a făcut, iertați pentru tot ce a făcut rău, dar sensul vieții noastre nu sunt copiii noștri. 

Sensul vieții noastre e sfințenia noastră. Și mama trebuie ajutată prin acest abandon, prin această părăsire trebuie ajutată să-și îndrepte energiile către propria mântuire, către Dumnezeu. Cu rugăciunea o puteți ajuta!

(Fragment din conferința ASCOR cu tema „Rolul femeii în familie și societate”, susținută de monahia Siluana Vlad. Evenimentul s-a desfășurat pe data de 8 Martie 2018 în Iași. Puteți urmări înregistrarea completă aici)