Odată, a venit la el o femeie de la ţară, plângând: 

– Părinte, sunt o văduvă cu șapte copii. Zilele acestea mi-a murit vaca cu lapte şi n-am cu ce cumpăra alta. 

– Lasă, mamă, nu mai plânge. Cât costă o vacă cu lapte? 

– Costă o mie de lei. 

– Iată, ai de la mine două mii de lei pentru două vaci. Mulţumeşte Cuvioasei Parascheva şi nu spune la nimeni. 

Aşa înţelegea părintele Varlaam să împlinească Evanghelia lui Hristos.

Într-o zi, un om din Dorohoi i-a zis:

– Părinte Varlaam, împrumută-mi o mie de lei să-mi cumpăr ceva din Iaşi. Cum ajung acasă, îţi trimit imediat banii. 

– Bine, frate, poftiţi o mie de lei. 

După cinci ani, s-a dus ucenicul la Dorohoi şi i-a spus bătrânul, zâmbind: 

– Frate, dacă te întâlneşti cu cutare om, întreabă-l, a mai ajuns acasă de cinci ani de zile?

Spuneau ucenicii arhidiaconului Varlaam că, timp de 50 de ani, cât a slujit la Mitropolie, nu a lipsit niciodată de la biserică, iarna nu făcea foc în chilie şi nici nu a fost vreodată bolnav, căci darul lui Dumnezeu era cu dânsul.

În vara anului 1942, părintele Varlaam a fost găsit dimineaţa adormit în Domnul, culcat pe masă, cu cheile catedralei sub căpătâi. Nu s-a găsit în chilia lui nici un fel de avere, decât o ladă plină cu mii de chitanţe adunate de la elevi şi studenţi pe care îi ajutase timp de o jumătate de veac.

Aceasta era cea mai mare avere a părintelui Varlaam!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 544-545)