Adâncimea isihiei
„Dintre toate virtuţile, Dumnezeu a ales isihia. Aşa cum o apă mâloasă nu se limpezeşte dacă o tulburi mereu, nu poţi deveni monah fără isihie.”
O apoftegmă din Pateric povesteşte despre vizita episcopului Teofil al Alexandriei la monahii din pustie. Doritori să-l impresioneze pe înaltul oaspete, fraţii care se adunaseră i-au cerut avvei Pamvo: „Spune-i papei un cuvânt de zidire”. Bătrânul le-a zis: „Dacă nu-l zideşte tăcerea mea, nu-i va folosi nici cuvântul meu”.
Aceasta este o istorioară emblematică, întrucât ne arată marea importanţă pe care tradiţia vieţuirii pustniceşti o acordă isihiei, liniştirii şi tăcerii. „Dintre toate virtuţile, Dumnezeu a ales isihia”, spune o altă apoftegmă. „Aşa cum o apă mâloasă nu se limpezeşte dacă o tulburi mereu, nu poţi deveni monah fără isihie”, precizează Sfântul Nil din Ancira. Isihia are o semnificaţie care depăşeşte cu mult un simplu mutism. Ea poate fi înţeleasă în mai multe feluri, după adâncimea lăuntrică a fiecăruia.
(Episcop Kallistos Ware, Împărăţia lăuntrică, Editura Christiana, 1996, p. 78)
Să dăm lui Dumnezeu puținul timp al vieții noastre și vom dobândi veșnicia
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro