17 mai – Ziua mondială de luptă împotriva hipertensiunii

Interviu

17 mai – Ziua mondială de luptă împotriva hipertensiunii

    • 17 mai – Ziua mondială de luptă împotriva hipertensiunii
      17 mai – Ziua mondială de luptă împotriva hipertensiunii

      17 mai – Ziua mondială de luptă împotriva hipertensiunii

Ziua mondială de luptă împotriva hipertensiunii este marcată în fiecare an pe 17 mai. Aceasta are scopul de a sensibiliza populaţia în privinţa riscurilor şi efectelor tensiunii arteriale crescute şi pentru a încuraja cetăţenii din toate ţările să prevină şi să controleze această boală.

A fost marcată pentru prima dată în 2005, de Liga Mondială a Hipertensiunii (World Hypertension League – WHL), în parteneriat cu Societatea Internaţională de Hipertensiune (International Society of Hypertension – ISH) şi cu alte organizaţii, potrivit www.cardioportal.ro.

Despre hipertensiunea arterială am vorbit cu Elisabeta Hurjui, medic specialist cardiologie în cadrul Spitalului Providența al Arhiepiscopiei Iașilor.

Ce este hipertensiune arterială?

Pentru a înțelege ce este hipertensiunea arterială, trebuie să ne amintim de la orele de biologie ce am învățat despre sistemul circulator, care este compus din inimă și vasele de sânge ce conectează inima cu restul organismului. Presiunea arterială reprezintă forța pe care o exercită sângele asupra pereților arteriali. Curgerea sângelui prin artere nu este asemenea unui râu liniștit, ci este ritmată de contracțiile inimii. De aceea, tensiunea arterială are două valori, denumite sistolică și diastolică, ce se măsoară în milimetri coloană de mercur. Tensiunea sistolică este citită prima și are valoare mai mare, fiind determinată de forța cu care inima trimite sângele în artere. Tensiunea diastolică citită a doua are valoare mai mică și este determinată de rezistența la flux opusă de pereții arterelor. Creșterea uneia sau a ambelor valori ale tensiunii arteriale peste anumite limite definește în consecință afecțiune numită hipertensiune arterială. 

Hipertensiunea arterială este unul dintre cei mai răspândiți factori de risc cardiovascular. Cu toate acestea, ea este frecvent subdiagnosticată și subtratată. În anul 2016, s-a derulat și în țara noastră studiul epidemiologic care a relevat o prevalență a hipertensiunii arteriale de 45,1% în rândul populației adulte din România. Conform studiului, unul din cinci români nu știe că are hipertensiune arterială, fiind expus unui risc major de complicație cardiovasculară. Pentru a nu ajunge la complicații, ar trebui să-și verifice valorile.

Care ar fi valorile normale ale tensiunii arteriale?

Societatea Europeană de Cardiologie definește tensiunea arterială optimă până în 120 cu 80 mm mercur și consideră normale valori tensionale între 120-130 cu 80-85mm mercur. Tensiunea arterială peste 130 cu 85 este considerată la limită normal înaltă în terminologia medicală și necesită urmărire de către medic. În final, ajungem și la hipertensiunea arterială definită prin valori ale tensiunii arteriale măsurate la cabinetul medical peste 140 cu 90 mm coloană de mercur. Trebuie subliniat că o valoare crescută, izolată a tensiunii arteriale nu stabilește automat diagnosticul de hipertensiune. Tensiunea arterială este un parametru foarte variabil. Ea poate crește în condiții de stres, oboseală, după un efort fizic intens, în caz de infecții sau durere sau după fumatul unei țigări. De aceea necesită măsurători repetate în condiții bazale. Iar cheia unui diagnostic corect este caracterul constant. Unii pacienți consideră însă că aparțin unei categorii speciale și își fac aproape un titlu de glorie din a fi posesorii unei tensiuni oscilante. Departe de a fi o legendă medicală, tensiunea oscilantă este în primul rând un pleonasm. Tensiunea nu poate fi decât oscilantă. Condițiile din jurul nostru sunt în permanență schimbare, la fel și procesele din interiorul organismului, iar tensiunea ține pasul cu ele tocmai prin aceste oscilații. Ca să glumim puțin, putem spune că tensiunea nu rămâne fixă decât atunci când ajungem „la loc de odihnă, fără durere, întristare sau suspin”. 

Nu vrem să glumim în continuare, vrem să ne spuneți dvs. cum măsurăm corect tensiunea arterială?

Întrucât hipertensiunea arterială este frecvent asimptomatică, singura modalitate de a o depista este aceea de a măsura periodic tensiunea arterială. Tensiunea poate fi măsurată la cabinetul medical sau la domiciliu cu ajutorul unui tensiometru semiautomat validat, ce măsoară tensiunea la nivelul brațului. Tensiunea arterială se poate măsura și pe o perioadă mai lungă de 24h, cu ajutorul unui aparat programat să măsoare tensiunea. Investigația se numește monitorizarea automată a tensiunii arteriale și oferă o imagine mai fidelă a profilului tensional, mai ales la pacienții cu reacții de halat alb. Trebuie precizat că valorile tensionale măsurate la domiciliu sunt mai mici decât cele acceptate la cabinet. Astfel, se stabilește diagnosticul de hipertensiune pentru valori măsurate la domiciliu peste 135 cu 85 mm mercur. La prima evaluare, tensiunea se măsoară la ambele brațe, iar ulterior la brațul la care se înregistrează valori mai mari. 

La domiciliu, tensiunea se măsoară corect în poziție șezândă. După 5 minute de odihnă, brațul poziționat în dreptul inimii, de exemplu relaxat pe un birou. Se recomandă efectuarea a 2-a măsurători dimineața, la interval de 1-2 ore între măsurători, timp de minim 3 zile, ideal 6-7 zile consecutive. Înainte de o vizită programată la doctor, pacienții sunt încurajați apoi să noteze valorile măsurate într-un jurnal și astfel se simt mai încrezători, implicați activ în controlul afecțiunii de care suferă și mai motivați să respecte schema de tratament, ce nu trebuie modificată fără avizul medicului curant. Pentru exemplificarea măsurării corecte a tensiunii arteriale se poate accesa și programul de auto-diagnostic al hipertensiunii arteriale lansat de Societatea Română de Cardiologie pentru pacienții cu tensiune normală. Ea ar trebui măsurată cel puțin o dată la 3 ani. Pacienții cu valori înalt-normale ale tensiunii arteriale între 130-139 cu 85-89 mm mercur trebuie să-și verifice tensiunea cel puțin o o dată pe an, datorită riscului crescut de progresie către hipertensiune arterială. 

Care ar fi principalele simptome care ne trimit la medic în cazul acelora dintre noi, cei care poate nu ne-am luat tensiunea? Există semne clare ale hipertensiunii?

Hipertensiunea arterială este denumită și ucigașul tăcut, întrucât de cele mai multe ori nu dă simptome, însă expune pacientul unui risc crescut de complicații precum infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Această boală poate evolua vreme îndelungată, chiar și ani, fără să supere bolnavul, iar simptomele apar de cele mai multe ori când valorile tensiunii sunt foarte mari, uneori peste 200 mm mercur sau boala este deja avansată. Pacienții pot descrie amețeli, dureri de cap persistente, de tulburări de vedere, zgomote în urechi sau respirație îngreunată. 

Valorile crescute ale tensiunii arteriale trebuie să impună un consult medical, chiar dacă pacientul se simte bine, întrucât de multe ori, la momentul diagnosticării, hipertensiunea arterială are în spate ani sau zeci de ani de evoluție tăcută, în care a rămas netratată. 

Ce s-a întâmplat în toată această perioadă? 

Hipertensiunea necontrolată terapeutică are două mari consecințe nefaste – suprasolicită inima și îmbătrânește în mod accelerat arterele. În prima fază, inima se adaptează la supra-sarcina de presiune prin îngroșare a pereților săi. Apare hipertrofia mușchiului cardiac, însă în timp își epuizează resursele energetice și forța de contracție a inimii scade, instalându-se insuficiența cardiacă. Riscul de insuficiență cardiacă este de șase ori mai mare la pacienții cu hipertensiune arterială în absența tratamentului. 

De asemenea, presiunile constant crescute accelerează procesul de ateroscleroză, adică depunerea de colesterol în interiorul vaselor de sânge, iar arterele devin rigide, cu pereți îngroșați, prin care sângele nu mai ajunge în cantități suficiente la nivelul organelor țintă și astfel pot apărea complicații vasculare la nivelul inimii – infarct miocardic, al creierului – accident vascular cerebral sau al rinichilor – boală renală cronică.

Care ar fi cauzele care duc la hipertensiune arterială?

La peste 95% din pacienții hipertensivi nu se poate preciza o cauză a hipertensiunii arteriale. În aceste situații, boala are la bază mecanisme neuro-hormonale complexe, iar diagnosticul este de hipertensiune esențială sau primar. În 5% din cazuri, hipertensiunea are o etiologie specifică și poartă denumirea de hipertensiune arterială secundară. Printre cauzele de hipertensiune arterială secundară se numără bolile renale cronice, unele boli endocrine, sindromul de apnee în somn sau boli vasculare congenitale. 

O formă particulară de hipertensiune arterială este cea declanșată la femei în cursul sarcinii. Ea poate evolua cu pierdere de proteine prin urină, edeme și impune tratament de urgență, întrucât amenință viața mamei și a fătului. De asemenea, o serie de medicamente pot induce sau agrava hipertensiune arterială, medicamente folosite în tratamentul cancerului – cortizonul, contraceptivele orale și tratamentele de substituție hormonală la femei, antiinflamatoare nesteroidiene, dar și unele medicamente pentru răceală și gripă pe bază de fedrină. Deși nu are o cauză exactă, hipertensiune arterială esențială asociază o serie de factori de risc implicați în apariția și progresia ei. O parte sunt factori nemodificabili, precum vârsta, sexul, ereditatea. Astfel, hipertensiunea este mai frecventă la bărbați față de femei. Se dezvoltă de regulă după 40 de ani și riscul este mai mare dacă unul sau ambii părinți au avut hipertensiune arterială. 

Însă ce căutăm să identificăm și să corectăm sistematic sunt factori modificabili – fumatul, consumul excesiv de alcool, sare și grăsimi, sedentarism, obezitatea, dislipidemie.

Să spunem că am fost la medic, ni s-a pus acest diagnostic – hipertensiune arterială. La ce tratament să ne așteptăm? 

Prima misiune a medicului este de a convinge pacientul că hipertensiunea arterială, odată ce a fost corect diagnosticată, este o boală cronică ce trebuie tratată toată viața. Adoptarea unui stil de viață sănătos este prima măsură ce trebuie instituită și este la fel de importantă ca și tratamentul medicamentos. Fumatul este nociv, indiferent de numărul de țigarete fumate, astfel încât se recomandă evitarea oricărei expuneri la tutun. Se consideră că aportul optim de sare din alimente este de sub 5g/zi în țara noastră. În mod frecvent, o persoană consumă zilnic peste 20 g de sare, ce poate explica rezistența hipertensiunii la tratament. Sarea se regăsește în cantități foarte mari în alimentele procesate industrial, întrucât este un conservant puternic, de aceea trebuie evitate aceste alimente și eliminată prezența solniței de la masă. Un alt dușman al alimentației sănătoase este consumul exagerat de alcool, definiți prin cantități de peste 250 ml de vin sau 500 ml de bere pe zi la bărbați, respectiv jumătate din această cantitate la femei. Se estimează în continuare că aproximativ 40% din pacienții hipertensivi suferă de obezitate ce se asociază cu diabetul zaharat și hipercolesterolemia. Combaterea sedentarismului și încurajarea unui efort fizic moderat cel puțin 30min/zi, 7 zile/săptămână sunt obiective majore și se pot transpune în practice, în plimbări în aer liber în ritm alert, pe o distanță de 2-3 km/zi. Modificarea stilului de viață asociat tratamentului medicamentos urmărește în primul rând reducerea tensiunii arteriale la valori sub 140 cu 90 mm mercur pentru toți pacienții. Dacă tratamentul este bine suportat, tensinea ar trebuie dusă mai departe sub 130 cu 80, dar nu mai jos de 120 cu 70 mm mercur. 

În încheiere, despre hipertensiunea arterială se afirmă adesea că provoacă în egală măsură disperare și speranță. Pe de o parte, disperare pentru că rămâne frecvent nedepistată sau sub-tratată și provoacă complicații cardiovasculare severe, dar și speranță, pe de altă parte, pentru că există multiple resurse pentru a o controla și a preveni complicațiile ei, dat fiind caracterul predominant asimptomatic al acestei afecțiuni. Un rol foarte important îl au programele naționale de screening la nivelul populației generale, precum și promovarea în spațiul public și mediul școlar al unui stil de viață sănătos. 

 

Vă reamintim că, pentru alte informații și consultații puteți suna la unul dintre numerele de telefon ale Spitalului Providența (aflat pe Șoseaua Nicolina nr. 115, Nicolina 2, CUG, Iași): 0232 241 271 / 0730 230 030 / 0745 375 427(mesaj pe Whatsapp).

Materialul în format AUDIO îl puteți asculta aici: https://www.youtube.com/watch?v=s0dnmwTBB_A

Mai multe găsiți și pe pagina de facebook a Spitalului Providența al Arhiepiscopiei Iașilor: https://www.facebook.com/providenta 

Citește despre: