Născut în secolul al III-lea, în Anciria, Sfântul Clement a învățat să creadă în Dumnezeu de la mama sa, care era femeie dreaptă și rugătoare și care încerca să îl convingă și pe soțul ei, păgân, să se întoarcă la Adevăr. Murindu-i tatăl de mic, Sfântul Clement a fost botezat, mama lui prorocind că va ajunge să pătimească pentru Hristos și să ia cununa muceniciei. După moartea mamei sale, pe când avea 12 ani, a fost luat în grijă de o femeie credincioasă din cetate și trăia în casa ei de parcă ar fi fost într-o mănăstire.

La numai 20 de ani a fost ales episcop și îi învăța atât pe copii, cât și pe bătrâni să nu mai slujească idolilor, ci lui Dumnezeu, și îi boteza, mărind rândurile Bisericii.

Fiind pus împărat al Romei Dioclețian, s-a dat ordin potrivit căruia să fie persecutați creștinii și numele Sfântului Clement a ajuns la urechile antipatului (n.r. ‒ proconsul care avea și funcție de judecător) Dometian. Mai întâi a încercat să îl ispitească pe sfânt, crezând că acesta își va lepăda credința și va dori să se închine zeilor, dar cum nu a fost așa, a poruncit să fie spânzurat pe un lemn. Atât de mult i-au chinuit trupul, încât au început să cadă bucăți din el, cei din jur fiind îngroziți de o asemenea imagine, dar sfântul privea cu veselie spre cer și răbda totul cu tărie, fără a se plânge, până când chinuitorii lui au obosit, de parcă erau morți. Apoi iarăși au încercat să îl amăgească și, cum Sfântul Clement stătea tare în credință, l-au lovit până i-au zdrobit dinții și a căzut la pământ. L-au închis în temniță, loc în care trupul lui a fost tămăduit de Dumnezeu, încât toți se mirau, și a fost trimis la Roma, la împărat.

Acolo fiind iar bătut și închis, a fost împărtășit cu Sfintele Taine de către un înger, încât cei nebotezați veneau la el pentru a fi primiți în rândul credincioșilor. Pentru că nici aici nu reușeau chinuitorii să îl facă să se lepede de Dumnezeu, l-au trimis la împăratul Maximian, pe drum alăturându-i-se Sfântul Agatanghel, gata să pătimească împreună pentru cununa muceniciei.

După câțiva ani de închidere în temniță și bătăi, Sfântului Agatanghel i-a fost tăiat capul cu sabia, iar Sfântul Clement rămăsese pentru a fi chinuit în fiecare zi, până când i-a fost și lui tăiat capul cu sabia de către un ostaș, fiind îngropat cu cinste de către mama lui adoptivă, nu departe de mormântul Sfântului Agatanghel, într-o peșteră în care creștinii aveau o mică biserică.