Dacă te vei îmbrăca în mare smerenie şi nerăutate, nicidecum nu vei avea nevoie de mare osteneală ca, atunci când te vei ruga, să-ţi aduni mintea din amintirile deşarte şi păcătoase. Şi, dimpotrivă, cine nu are în sine mare smerenie şi nerăutate, acela, stând la rugăciune, nicidecum nu poate avea mintea sa concentrată, ci, ca un rob, se duce cu mintea când spre un lucru, când spre altul, neînţelegând ce spun buzele lui.

(Despre rugăciune şi trezvie în învăţăturile sfinţilor părinţi, traducere Cristea Florentina, Editura Egumeniţa, p. 177)