A doua zi ne facem formalităţile pentru Athos. La amiază poposim în marea biserică a Sfântului Mucenic Dimitrie, patronul Tesalonicului, şi-i cerem ajutorul. După amiază plecăm cu autobuzul spre micul port Ouranopolis, situat la graniţa Muntelui Athos, la 157 km depărtare de capitala Greciei de Nord. Orice pelerin care doreşte să viziteze Athosul este nevoit să facă acest drum şi chiar să poposească o noapte aici, pentru a lua vaporul către portul athonit Dafne.

Șoseaua asfaltată traversează peninsula Calcidică. La kilometrul 30 se vede Mănăstirea Sfânta Anastasia, așezată ca o mică cetate medievală sub fruntea pleşuvă a unui deal de calcar. În ea se nevoiesc câţiva călugări. Ici-colo se văd mici sate, ogoare, vii, turme de oi și capre, stânci goale, ponoare şi păduri de pin, fag și castan.

Se vede marea! Se vede Athosul ca o linie cenușie înfiptă în mare! Se vede vârful Athosului strălucind în razele soarelui, ca un stâlp de foc ce leagă muntele cu cerul! Acolo la orizont, între cer şi mare, între neguri și soare, între divin și uman, acolo, la hotarul dintre lumi, dintre uscat și ape, se află țara milenară a sfinţilor călugări, a celor ce și-au închinat viaţa lui Hristos! Slavă fie, Doamne, că ne-ai arătat de departe acest pământ sfânt al marilor nevoințe duhovnicești!

Autobuzul coboară în serpentină spre țărmul albastru al Mării Egee. Apoi face un mic popas în satul Stagira, patria marelui filosof al lumii antice, Aristotel, născut cu patru secole înainte de Hristos. Până astăzi înţelepţii lumii vin aici să aducă omagii unuia din cei mai profunzi gânditori ai omenirii. Pe un mic platou se înalță statuia uriașă de marmură albă a lui Aristotel. Cu mantia pe mână, privește gânditor spre mare, spre Athos, spre răsăritul soarelui.. Poate numai aici se cuvenea să se nască marea filosofie antică, ca apoi să-i cedeze locul nemuritoarei înțelepciuni creștine!

Odată cu amurgul ajungem în micul port Ierisos. De aici pornesc zilnic vaporașe cu pelerini și alimente spre mănăstirile de nord-est ale Sfântului Munte. Mergem încă 20 de minute, traversăm peninsula Athosului, lată de numai câţiva kilometri, și seara sosim în portul Ouranopolis. De aici circulă zilnic vaporașe cu monahi, pelerini și alimente spre portul Dafne și spre mănăstirile de sud-vest ale Sfântului Munte. Până nu de mult localitatea era un mic sat de pescari. Dar în ultimii ani, din cauza numeroșilor pelerini din toată lumea care vin să viziteze Athosul, satul Ouranopolis a devenit un mic oraș-port cu case de oaspeți, cu hoteluri pentru străini, cu vaporașe de pasageri și tot confortul modern. Pelerinii care merg în Athos își lasă aici copiii și soţiile până se întorc din Muntele Sfânt. Apoi, reînnoiți duhovnicește, se întorc cu pace în patria lor.

Coborâm lângă chei. În razele de argint ale lunii, marea se leagănă fără odihnă, lovindu-și neputincioasă valurile de stâncile de granit ale uscatului. Un veșnic zbucium, sau mai degrabă un imn al mării, al apelor sfinte închinat Creatorului! Dinspre orizont adie o plăcută briză care te îmbie la rugăciune și meditație. Închiriem două camere pentru noapte. Odihna o împărţim cu rugăciunea și cugetarea la cuvioșii monahi athoniţi.

(Protosinghel Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, pp. 354-355)