La o simplă Icoană!

Reflecții

La o simplă Icoană!

    • La o simplă Icoană!
      La o simplă Icoană!

      La o simplă Icoană!

Când oţetul şi fierea sunt pasteurizate ca băuturi reglementate, adapă-te la o simplă icoană, netemător, ca de la prima fântână de pe dealurile copilăriei. Când sub picioare ţi se aştern covoare sintetice pentru a-ţi anestezia comoditatea, îngenunchiază la o simplă icoană şi apoi mergi plin de rouă spre casă.

Când stăvilarele inimii sunt sfâşiate de sloiuri cu semantică iute, răsăritul unei simple icoane, pe cerul tăcut, zăgăzuieşte revărsarea plânsetului, între însorite ţărmuri mediteraneene.

Când mintea ţi-e înecată în cerneluri ce ridică piedestaluri statistice pentru cezarii lumii, la o simplă icoană destăinuie-ţi mirarea necenzurată, pentru cea mai neînsemnată buburuză.

Când primeşti explicaţii coerente pentru drepturile pe care le ai în timpul necropsiei, o simplă icoană uitată la Patul lui Procust, revarsă untdelemn din belşug ca să arzi viu şi îndrăzneţ, pentru că viu este Domnul, Dumnezeul puterilor.

Când uşile închise cu maniere elegante îţi dau sentimentul arsurilor în piept, priveşte la o simplă icoană, agăţată undeva sus. Pe un promontoriu, în mireasma lămâilor şi iasomiei, te vei îmbăta, nonconformist, de răsăritul şi apusul mărilor.

Când oţetul şi fierea sunt pasteurizate ca băuturi reglementate, adapă-te la o simplă icoană, netemător, ca de la prima fântână de pe dealurile copilăriei.

Când sub picioare ţi se aştern covoare sintetice pentru a-ţi anestezia comoditatea, îngenunchiază la o simplă icoană şi apoi mergi plin de rouă spre casă.

Când contractualele strângeri de mână nu-ţi mai umplu hambarele, mergi la o simplă icoană şi lasă-te îmbrăţişat de ochii blânzi şi smeriţi. Acasă vei desface cu foşnet uşor un minunat cadou de ziua ta. Agenda electronică uitase, era chiar azi.

Când zâmbetul ţi-e măsurat cu balanţa farmaceutică, fă-ţi din hohotul de râs o rugăciune în faţa unei simple icoane.

Când plânsetul e interpretat ca depresie sau răsfăţ, şterge de praf simpla icoană, primită în dar, apoi priveşte hotărât în ochii ei: Viaţa mea am spus-o ţie; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduinţa Ta(Psalmul 55).

Când plămânii se încăpăţânează să mai primească estivalul azot şi sulf, cumpără cea mai simplă şi ieftină icoană, bucurându-te în cămara ta de cărările pădurilor de demult.

Când nu-ţi mai aduci aminte de ultima mângâiere, mergi la prima bisericuţă, la o simplă icoană. Vei ieşi îmbujorat de emoţia unui sărut neştiut şi nevăzut.