Ce viață, Doamne! Ce lume, tremurător orfelinat!
Ce viaţă, Doamne ce viaţă
îndepărtată, ca o ceaţă,
de Tine şi de omenire,
ce viaţă moartă, ce moarte vie...
Ce stare, Doamne, ce stare
de apropiere omul are
de miluire şi de poezie,
ce stare caldă, ce stare vie,
Ce viaţă, Doamne ce viaţă
îndepărtată, ca o ceaţă,
de Tine şi de omenire,
ce viaţă moartă, ce moarte vie...
Ce trecere prin marea Roşie,
spaimă de dulceagă durere,
struguri şi moarte ruginie,
ce Golgotă de Înviere,
Ce lume, Doamne, de sărmani,
trăim într-un tremurător orfelinat,
fără a fi părinţi orfani
ce au pierdut orice păcat.
Mi-e dor de cer și dorul meu e numai pentru Dumnezeu
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro