În satul Pavliana din insula Kerkira s‑a petrecut mai demult o întâmplare neobişnuită şi totodată plină de învăţăminte. Într‑o casă se afla o femeie lăuză care nu împlinise încă patruzeci de zile de la naştere. Într‑o zi, pe când soţul ei stătea lângă fereastră, dintr‑o rea obişnuinţă, a hulit cele sfinte. Atunci, îndată i‑au apărut înainte demonii, care l‑au dus într‑o peşteră ce se află mai sus de sat. Acolo era locuinţa demonilor.

Demonii l‑au chinuit şi l‑au lovit pe ticălosul huli­tor câteva zile. A suferit mult de foame şi de frică. Se pare că dăduse multe drepturi demonilor. Era foarte păcătos şi nespovedit; de aceea, diavolii îi aminteau toate păcatele pe care le săvârşise. Îi arătau până şi gunoaiele pe care le măturase în Duminici, căci şi acesta este un păcat.

În cele din urmă s‑a întors la pocăinţă, a început să se roage şi să ceară ajutorul Sfântului Spiridon. Atunci i s‑a arătat Sfântul şi peştera s‑a umplut de lumină. A dat o hârtie demonilor, ca o hotărâre, ca să‑l lase liber. Îndată demonii l‑au luat, l‑au ridicat şi l‑au dus în afara satului. Acesta s‑a întors acasă şi a povestit întâmplarea tremurând. Dumnezeu a icono­misit ca să se chinuiască atât de mult ca să vină la pocăinţă şi să înceteze a mai huli.

Sursa: marturieathonita.ro/pedepsirea-hulitorului/