http://www.doxologia.ro/video/interviuri/pr-arsenie-papacioc/pr-arsenie-papacioc-raspunsuri-duhovnicesti-1

Răspunsuri duhovniceşti (partea I)

Părintele Arsenie Papacioc;

Data:10 noiembrie 2010

                 00:03 – Pr. Arsenie: -Vă voi spune câteva cuvinte despre planul de foc, care, de fapt, se foloseşte în armată, dar noi îl folosim şi în lumea luptei duhovniceşti. Privit din punct de vedere practic şi strategic planul de foc surprinde câteva elemente foarte importante. Adică, mai întâi şi luaţi aminte, că vreau să vorbesc mai întâi pentru sufletele voastre şi mai departe, cine se va folosi din cele spuse aici este altceva. Pe primul loc este determinarea cu precizie a poziţiei tale. De pe ce poziţie eşti tu, atunci când dai bătălia vieţii? Deci, trebuie precizată poziţia ta: de creştin, de călugăr, de soldat. Al doilea: precizarea inamicului cu care lupţi. În armată se ştie că este turcul, rusul sau altcineva, dar în lumea duhovnicească inamicul este diavolul. Nu luptăm cum zice Sfântul Apostol Pavel, cu trupul şi cu sângele, ci cu puterile întunericului. Aici, de fapt, se face o greşeală foarte mare, că oamenii luptă cu oameni şi se bucură diavolul, deci din gălăgia aceasta nejustificată câştigă al treilea. Pentru că toată lumea nu preţuieşte pacea, care este de patru ori mai de preţ decât dreptatea, ci ţine la dreptate. Vedeţi, aceasta este determinarea precisă a inamicului. Al treilea: determinarea precisă a distanţei. La armată este nevoie să se ştie acest lucru, pentru a se putea pună înălţătorul, ca să tragă până la distanţa unde este precizat obiectivul care trebuie atins. Dar la noi, este nevoie să ştim cât de aproape este duşmanul de noi. Sfântul Antonie cel Mare zice: „Cu cine trebuie să luprăm noi mai întâi? Cu mândria, cu lăcomia, cu desfrânarea. Nu. Ci cu cel care este mai aproape de tine”.

03:04 -Dacă cineva a poruncit unei mâini să te lovească, tu nu te lupţi cu cel care a poruncit aceasta, ci cu mâna care vrea să te lovească numaidecât. Şi o opreşti pe aceasta mai întâi, iar problema cu cel care ţi-a vrut răul o rezolvi mai târziu. Deci, păcatul care este mai aproape de tine, cu acela trebuie să lupţi întâi. Nu vei lupta cu o patimă care, deocamdată, nu te bântuie deloc, cu toate că diavolul le încearcă pe toate, ci vei lupta cu păcatul care vrea acum să te muncească, fie lăcomia, fie desfrânarea, fie hoţia, ce sinţi tu că te bântuie acum. Foarte multe persoane zic: „Părinte mă bântuie o patimă”. Vedeţi, acesta este un păcat, care este mai aproape de tine. Pentru că tu trebuie să câştigi cu orice preţ momentul şi să birui timpul de acum în care eşti. Acest moment este important în ceea ce priveşte rostul omului şi pot spune, mântuirea ta veşnică. Cine nu trăieşte acest moment, a pierdut sigur şi vine cu paşi greşiţi spre viitor şi nici trecutul nu îl repară cu numic.

04:18 –Deci, important este să folosim cu orice preţ timpul pe care îl avem de acum în colo, îndeosebi ziua de azi. Aceasta înseamnă să fii permanent prezent. Şi mâine este tot ziua ta, dar dilema este dacă ajungem până mâine. Pentru că vă spun, nu ştim dacă o vom ajunge şi atunci, timpul de care suntem siguri este cel pe care îl avem acum, îl putem pipăi, există. Al patrulea, din planul de foc: este să folosiţi, cu tot ce se poate, tot armamentul posibil, să distrugeţi, sau să neutralizaţi inamicul. Acolo, în armată este mitralieră şi alte arme de foc, dar aici, la noi este rugăciunea, postul, răbdarea, tăcerea, este educaţia dragostei pentru cei din jur. Iată că, v-am spus care este planul de foc duhovnicesc.

05:22 – Interlocutor: -Părinte, ce este rugăciunea?

05:36 – Pr. Arsenie: -De fapt, să ştiţi că, în educaţia copiilor primul lucru pe care îl fac părinţii este să îl înveţe să se roage. Rugăciunea, dacă întrebarea se pune despre rugăciunea mântuitoare, duhovnicească, religioasă, nu răgăciunea care se face pentru a ajuta Dumnezeu pe cineva să fure, sau alte lucruri de acest gen, este o relaţie directă cu făcătorul, cu Creatorul tău, cu Dumnezeu. Dacă această rugăciune nu există, atunci eşti pur şi simplu un bulgăre de pământ, care nu ai nici un fel de faţă, care, de fapt, nu stai decât în calea celorlaţi şi împiedici trecerea. Aceasta mai ales dacă eşti pe drum şi sigur că, ori te sfărâmă cineva, sau te înjură şi te face lut la loc. Deci rugăciunea este viaţa fiecărei creaţii a lui Dumnezeu. Toată creaţia lui Dumnezeu are