Ultimele ştiri prin RSS

27 August 2014 | 09:00
sursa: basilica.ro
Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, aniversează astăzi, 23 august 2014, împlinirea vârstei de 60 de ani. Vineri, 22 august 2013, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu a participat la slujba Vecerniei şi a Litiei la biserica – paraclis episcopal cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Mina” din incita Centrului Eparhial. Sâmbătă, 23 august 2013, Preasfinţia Sa a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica – paraclis episcopal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Slobozia. Preasfinţia Sa a mulţumit tuturor celor prezenţi pentru urările adresate, vorbind despre însemnătatea liturgică a acestei zile, Odovania Adormirii Maicii Domnului, despre ajutorul pe care toţi îl primim prin rugăciunile Sfintei Născătoare de Dumnezeu. La ora 11:30 la paraclisul episcopal s-a săvârșit slujba de Te Deum, apoi Preasfinţitul Părinte episcop Vincenţiu a fost felicitat la Centrul Eparhial de părinţii consilieri, părinţii protopopi, părinți stareți şi de oficialităţi locale, judeţene şi centrale, cu ocazia zilei de naștere, potrivit sf-esc.ro.
27 August 2014 | 09:00
sursa: basilica.ro
Clujenii sunt invitați să ajute un copil sărac să aibă acces la educație. Protopopiatul Ortodox Gherla a lansat în preajma începutului de an școlar o campanie filantropică, ce își propune sprijinirea copiilor din familii sărace, potrivit Radio Renaşterea. Astfel, cei care doresc să facă o bucurie acestor copii lipsiți de posibilități materiale sunt îndemnați fie să doneze suma de 50 de lei, fie să cumpere un ghiozdan cu rechizite pentru noul an școlar. Potrivit asistentului social, Elena Gheberta, biroul de Asistență Socială al Protopopiatul are în evidență 65 de copii săraci care au nevoie de ajutor. Cei dornici să ajute unul din acești copii se pot adresa Protopopiatului Gherla situat pe strada Bobâlna. Foto: radiorenasterea.ro
27 August 2014 | 09:00
sursa: basilica.ro
“Asemenea este Împărăţia lui Dumnezeu omului împărat, care a vrut să se socotească cu slugile sale” (Matei 18, 23) Despre darea de seamă ce are să ni se ceară şi despre împăcare Nu trece repede, fără băgare de seamă, peste aceste cuvinte, ci priveşte la judecata ce se înseamnă aici; intră în conştiinţa ta proprie şi gândeşte ce ai făcut în toată viaţa ta. Când auzi că Domnul voieşte a se socoti cu slugile Sale, gândeşte că prin acestea se referă la împăraţi, căpetenii de oşti şi domni, bogaţi şi săraci, slugi şi stăpâni, în scurt, la toţi. Căci noi toţi ne vom arăta înaintea scaunului judecăţii lui Hristos. De eşti bogat, gândeşte că şi tu odată trebuie să dai socoteală dacă ai cheltuit averea ta pentru desfătări sau pentru cei săraci, pentru linguşitori şi măgulitori sau pentru cei nevoiaşi, pentru dezmierdări sau pentru faptele milosârdiei, pentru lux, mâncare şi îmbuibare sau pentru ajutorul celor strâmtoraţi. Şi nu numai pentru întrebuinţarea avuţiei tale ai să dai seamă, ci şi pentru felul în care ai câştigat-o, de ai adunat-o cu munca cea dreaptă sau prin răpire, prin zgârcenie şi lăcomie de avere, de ai moştenit-o de la tatăl tău sau prin jefuirea sărmanilor şi a văduvelor. Însă nu numai bogatul are să dea seama despre bogăţia sa, dar şi săracul despre sărăcia sa, de a suferit-o cu răbdare şi cu mulţumire lui Dumnezeu, sau a fost trist şi cârtitor şi a hulit pronia, când a văzut pe altul întru îndestulare şi prisosinţă, iar pe sine întru lipsă şi nevoie. Pe cei bogaţi îi va întreba Dumnezeu despre milostenia cea dată, iar pe cei săraci despre răbdare, dar nu numai despre răbdare, ci şi despre milostenie, căci sărăcia nu face neputincioasă darea de milostenie. Dovadă la aceasta este văduva cea din Evanghelie, care a pus cei doi bani în cutia jertfelor, şi cu toată micimea darului ei, a covârşit pe toţi cei care aruncaseră acolo mult (Marcu 12, 42-43). Şi nu numai săracii şi bogaţii, dar încă şi stăpânirile şi judecătorii trebuie să dea seama cu de-amănuntul dacă n-au vătămat dreptatea, dacă vreodată n-au rostit vreo hotărâre după favoare sau din nefavoare, dacă n-au judecat vreodată strâmb, ademeniţi de linguşire, dacă n-au prigonit, din răzbunare, pe cei nevinovaţi. Şi nu numai stăpânirile lumeşti, ci şi înainte-stătătorii bisericeşti trebuie să dea seama de purtarea dregătoriei lor, şi tocmai ei au să fie supuşi la cea mai ageră şi mai aspră cercetare. Propovăduitorul Evangheliei va fi acolo cercetat cu tot dinadinsul, dacă nu cumva el, din lenevire sau din altă pricină, a scăpat prilejul de a spune şi a propovădui ceea ce era dator, dacă a făcut el însuşi ceea ce propovăduia, dacă a spus el toate lămurit şi n-a trecut nimic din cele ce slujesc spre mântuire. Iar cel ce a ajuns la dregătoria episcopală, cu cât este mai sus, cu atât mai aspră socoteală trebuie să dea; dacă a ţinut tare şi drept învăţătura cea adevărată, cât şi dacă a sprijinit şi apărat pe cei săraci; dacă a sfinţit el la preoţie numai oameni de treabă, şi despre mii de alte lucruri. La acestea se referă şi Apostolul Pavel, când scrie către Timotei: „Mâinile degrabă să nu-ţi pui (la hirotonie) pe nimeni, nici te face părtaş la păcate străine” (I Timotei 5, 22). Încă şi în epistola către evrei vorbeşte despre aceiaşi înainte-stătători şi rosteşte înfricoşate cuvinte: „Ascultaţi pe învăţătorii voştri şi vă supuneţi lor, care priveghează pentru sufletele voastre, ca cei ce vor să dea seamă” (Evrei 13, 17). Şi nu numai pentru faptele noastre, ci şi pentru vorbele noastre avem să dăm seamă. Când noi încredinţăm bani slugilor noastre, cerem de la ei socoteală amănunţită despre toate; tot aşa şi Dumnezeu, Care ne-a încredinţat cuvântul, va cere de la noi socoteală despre întrebuinţarea lui. Cu asprime se va iscodi şi cerceta, dacă noi n-am risipit cuvântul fără luare-aminte şi fără folos. Nici întrebuinţarea cea nebunească a banilor, niciodată n-a pricinuit aşa de mare pagubă, ca şi cuvintele cele nefolositoare şi negândite. Dacă banii cheltuiţi fără folos ne-a vătămat adeseori avuţia noastră, cuvintele cele nefolositoare, adeseori au zăpăcit familii întregi şi au răsturnat sufletele în pierzare. Paguba în avuţie se poate iarăşi îndrepta, iar cuvântul, odată grăit, rămâne grăit. Iar că în adevăr noi trebuie să dăm seamă de cuvintele noastre, ascultă pe Hristos, când zice: „Vă spun vouă că pentru tot cuvântul deşert, pe care-l vor grăi oamenii, vor da seamă în ziua judecăţii. Că din cuvintele tale te vei îndrepta, şi din cuvintele tale te vei osândi” (Matei 12, 36-37). Dar nu numai de ceea ce grăim, ci şi de ceea ce auzim vom da seamă. Aşa de pildă, când eu primesc o pâră mincinoasă asupra aproapelui meu, căci se spune: „Să nu asculţi vorbe mincinoase” (Ieşirea 23, 1). Deci, dacă şi cei care primesc o vorbă mincinoasă se osândesc, cum se vor putea apăra clevetitorii şi pârâşii cei mincinoşi? Dar ce zic eu despre cele ce noi vorbim şi auzim, noi avem să dăm seamă şi de cele ce gândim. încă şi Apostolul Pavel arată aceasta, când zice: „Mai înainte de vreme nimic să nu judecaţi, până ce Domnul va veni, Care va şi lumina cele ascunse ale întunericului şi va arăta sfaturile inimilor” (I Corinteni 4, 5). Aşa, de pildă, când tu vorbeşti cu strâmbătate şi cu inimă rea către fratele tău, cu gura şi cu limba îl lauzi, iar în inima ta eşti plin de ură şi de zavistie către dânsul. Toate acestea Hristos le va aduce la lumina zilei. Şi pentru a arăta încă mai lămurit că nu numai pentru faptele noastre, dar şi pentru gândurile noastre vom da seama, Domnul Hristos zice: „Tot cel ce caută la femeie spre a o pofti, iată a preacurvit cu dânsa întru inima sa ” (Matei 5, 28). Păcatul, deşi nu este vădit în faptă, ci se ascunde în inimă, totuşi, prin aceasta nicidecum nu este fără de vinovăţie. Aşadar, când tu auzi că Domnul voieşte a se socoti cu slugile Sale, nu trece repede peste aceste cuvinte, ci gândeşte că aceasta priveşte toate clasele sociale, toate vârstele, pe toţi, bărbaţi şi femei. Gândeşte ce fel de judecată are să fie aceea şi adu-ţi aminte de toate păcatele tale. Căci deşi noi le-am uitat, Dumnezeu nu le va uita, ci va pune înaintea ochilor noştri toate încălcările de lege ale noastre, dacă nu le vom fi stârpit încă aici pe pământ prin pocăinţă, mărturisire şi prin iertarea supărărilor îndurate de noi. Însă pentru ce se socoteşte Domnul cu slugile Sale? Nu pentru că El n-ar fi ştiut ceva, căci cum ar fi aceasta cu putinţă Aceluia Care ştie toate încă înainte de a se fi făcut? Ci pentru ca să te convingă pe tine, sluga Sa, că ceea ce datorezi, cu dreptate datorezi; şi nu numai pentru ca să te convingi de datoria ta, ci şi pentru ca tu să te slobozeşti de ea. Pentru aceea, şi Proorocul Isaia a trebuit să pună înaintea poporului iudeu păcatele lui. „Vesteşte poporului Meu păcatele sale şi casei lui Iacov fărădelegile sale” (Isaia 58, 1), nu numai pentru ca iudeii să le audă, ci şi pentru ca ei să se facă mai buni. Când împăratul din Evanghelie a început socoteala, a găsit pe unul care îi datora zece mii de talanţi. Tot ce i se încredinţase, cheltuise. Cu adevărat, o datorie mare! „Şi el nu avea nimic”, zice Sfânta Scriptură, „cu ce să poată plăti”. Ce însemna aceasta: „el nu avea nimic”! Aceasta nu înseamnă altceva decât: El era lipsit de fapte bune şi nu se îndeletnicise cu nici un lucru bun, care să i se fi putut socoti spre iertarea păcatelor. Adică faptele bune, ba încă şi suferinţele şi necazurile, ni se vor socoti spre iertarea păcatelor. Aceasta învaţă Hristos în pilda pentru săracul Lazăr, unde Avraam zice către omul bogat: „Pentru că Lazăr, în viaţa sa cea pământească, a răbdat atâtea rele, de aceea el acum se mângâie” (Luca 16, 25). Dar mai mult decât necazurile, decât bolile şi suferinţele, ni se vor socoti spre iertarea păcatelor lucrările cele bune, pe care noi le săvârşim de bună voie. Totuşi, acea slugă n-a putut arăta nici o singură faptă bună, ci numai o covârşitoare povară de păcate. „Fiindcă el nu avea cu ce să plătească, Domnul a poruncit să-l vândă”. Tocmai dintru aceasta trebuie să recunoşti tu iubirea de oameni a Domnului, că pe de o parte, se socoteşte cu robul, iar pe de altă parte, porunceşte să-l vândă; căci amândouă le face ca să-l mântuiască. Din ce cunoaştem aceasta? Din cele de la sfârşit. Dacă Domnul înadins ar fi voit să-l vândă, cine L-ar fi putut opri de la aceasta? Dar pentru ce a poruncit să-l vândă, când El nu voia aceasta cu tot dinadinsul? Prin acea îngrozire, El a voit să-i sporească frica, şi aceasta voia a i-o spori pentru ca să-l silească pe acela să se roage. Iar la rugăciune voia să-l silească, pentru ca să-l poată ierta. El l-ar fi putut slobozi înainte de rugăciune, dar n-a făcut aceasta, ca să nu-l facă şi mai rău. El putea să-l ierte înainte de a se socoti cu el, dar pentru ca acela să cunoască mărimea nelegiuirii sale şi să fie mai blând şi mai milostiv către aproapele său, de aceea i-a arătat mai întâi mărimea datoriei sale, şi apoi i-a iertat-o. Toate acestea le-a făcut Dumnezeu pentru ca să înmoaie inima cea vârtoasă a aceluia. Iar dacă prin toate acestea nu se îndreaptă, atunci nu Dumnezeu, ci acela care nu se îndreaptă poartă vinovăţia. Socotiţi acum în ce chip Domnul tratează pe slugă! „Sluga aceea, zice Sfânta Scriptură, căzând la picioarele domnului său, se ruga zicând: Doamne, mai îngăduie-mi, şi-ţi voi plăti ţie tot”. El n-a zis că nu avea cu ce să plătească, căci astfel este obiceiul datornicilor, ca ei, şi când nu pot plăti, totuşi făgăduiesc toate, numai să scape din încurcătură. Ascultaţi acum voi, cei trândavi la rugăciune, luaţi aminte cât de mare este puterea rugăciunii! Sluga nu putea dovedi nimic bun, dar îndată ce el a alergat la rugăciune, a putut mişca pe domnul la compătimire. Aşadar să nu obosim întru cerere şi rugăciune! Cine era mai prihănit decât această slugă? Şi el totuşi n-a zis întru sine: „Eu nu mai am trecere la domnul meu, sunt plin de ruşine şi nu mă pot apropia de dânsul, nu pot să-l rog”. Aşa zic mulţi păcătoşi cuprinşi de o frică ce vine din iad şi duce la iad. Tu zici că nu ai trecere la Domnul? Tocmai pentru aceea întoarce-te la Dânsul, ca iarăşi să dobândeşti încrederea. Acela pe care tu ai să-L îmblânzeşti nu este un om de care tu te-ai ruşina, ci este Domnul Dumnezeu, Care mai mult decât tine însuţi doreşte iertarea ta. Tu însuţi poate că nu te îngrijeşti aşa de mult pentru mântuirea ta, precum El. Tu nu ai încredere? Dar tocmai pentru aceea trebuie să ai încredere, căci cel ce vede că nu are nădejde de a se îndrepta pe sine, tocmai acela are mai multă nădejde la harul dumnezeiesc. Pe de altă parte, de asemenea, este cea mai mare ruşine a voi cineva să se dezvinovăţească pe sine înaintea lui Dumnezeu. Cine face aceasta este un nelegiuit, chiar de ar fi fost cândva cel mai sfânt. Dimpotrivă, acela se va îndrepta care se socoteşte pe sine cel mai nevrednic. Aceasta o dovedesc fariseul şi vameşul din Evanghelie. Aşadar, să nu ne îndoim din cauza păcatele noastre, nici să fim fără de nădejde, ci să ne apropiem de Dumnezeu întru rugăciune, să cădem înaintea Lui şi să-L rugăm, precum a făcut sluga aceea. Să vedem acum în ce chip Domnul a iertat slugii datoria. „Şi milostivindu-se domnul slugii aceleia, l-a slobozit şi i-a iertat şi datoria”. Aşadar, nu te ruşina a ruga pe Domnul, ci ruşinează-te mai vârtos numai de păcatele tale; nu te îndoi şi nu părăsi rugăciunea, ci apropie-te de Domnul chiar când eşti păcătos, ca să-L împaci şi să-I dai putinţa de a-Şi arăta milostivirea Sa prin iertarea păcatelor tale. Dacă te temi a te apropia de Dânsul, împiedici bunătatea Lui de a se arăta şi opreşti bogăţia harului Său. De aceea, să fim neobosiţi întru rugăciune. De am fi noi căzuţi în prăpastia cea mai adâncă a păcatelor, rugăciunea poate în curând iarăşi a ne scoate. Nimeni n-a păcătuit aşa de mult ca sluga aceea; ea a săvârşit tot felul de păcate. Aceasta înseamnă cei zece mii de talanţi, şi el era cu totul deşert de lucrurile cele bune, pentru că el nu avea nimic cu ce să plătească. Şi totuşi, puterea rugăciunii a putut să-l mântuiască. Aşadar, atât de mult a putut rugăciunea, încât a putut izbăvi de pedeapsă şi de osândă chiar pe acela, care cu zeci de mii de fapte a supărat pe Domnul. Totuşi, rugăciunea singură nu face totul, ci ea are ajutor harul lui Dumnezeu, care har, propriu-zis, face totul şi dă şi rugăciunii puterea sa. Aceasta se arată în cuvintele: „Şi milostivindu-se domnul slugii aceleia, l-a slobozit şi i-a iertat şi datoria”. Dintru aceasta trebuie să recunoşti că şi înainte, şi după rugăciunea slugii, milostivirea Domnului a făcut totul. Dar tot binele ce făcuse sluga prin rugăciunea sa, l-a pierdut prin învârtoşirea sa către tovarăşul său. Ducându-se, a aflat pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care îi datora o sută de dinari; şi cum l-a prins, l-a apucat de grumaz şi i-a zis: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator”. Ce putea să fie mai neruşinat decât purtarea aceasta? Cuvântul iertării sale răsuna încă în urechile lui, şi totuşi, el aşa de mult uitase bunătatea Domnului! Vezi cât este de bine a-şi aduce aminte cineva totdeauna de păcatele sale? Dacă acest slujitor şi-ar fi amintit propriile sale păcate, el nu ar fi fost aşa de rău şi neomenos. De acea zic eu adeseori, şi nu voi înceta a zice, că foarte folositor şi de trebuinţă este ca totdeauna să ne aducem aminte de toate păcatele noastre. Nimic nu poate face pe suflet aşa de înţelept, blând şi liniştit, ca permanenta amintire a păcatelor sale. De aceea, Apostolul Pavel aşa de adeseori îşi amintea păcatele sale, nu numai cele de după botez, dar încă şi cele pe care le săvârşise înaintea botezului, deşi acestea din urmă toate se stârpiseră prin botez. Iar dacă Pavel îşi aducea aminte încă şi de păcatele săvârşite înainte de botez, cu cât mai vârtos datorăm noi să ne amintim încălcările de lege săvârşite după botez? Printr-o astfel de amintire, noi nu numai stingem păcatele, ci prin aceasta ne facem încă mai iubitori către alţii şi slujim Domnului cu mai multă bunăvoinţă, căci pomenind pururea greşelile noastre, totdeauna ne aducem aminte de îndurarea Lui. Nu aşa a făcut sluga din Evanghelie, ci uitând mărimea propriei lui datorii, s-a învârtoşat către tovarăşul său, şi iarăşi a pierdut tot ce dobândise prin îndurarea cea dumnezeiască. „Şi apucându-l, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce-mi eşti dator”. El nu zice: „plăteşte-mi o sută de dinari”, căci el se ruşina, fiindcă acea datorie era atât de mică, ci zicea numai: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator”. Iar acela a căzut la picioarele lui şi îl ruga, zicând: „Mai îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti”. Prin aceste cuvinte, sluga cea dintâi dobândise iertare de la domnul, şi pentru aceea se cuvenea ca ele să fie folositoare şi tovarăşului. Dar crudul acela nici prin aceste cuvinte nu s-a domolit şi nici nu a gândit că tocmai prin acele cuvinte se mântuise şi el. Dacă el ar fi iertat pe tovarăşul său înainte ca domnul să-i ierte datoria lui şi să-i arate aşa de mare har, aceasta ar fi fost o faptă mărinimoasă. Dar acum, după ce lui i s-a iertat o aşa de mare datorie şi i s-a dat un har atât de mare, acum el era oarecum îndatorat a fi cu pogorământ către tovarăşul său. Insă el n-a făcut aşa, nici nu şi-a adus aminte ce deosebire mare era între iertarea de care el se împărtăşise şi între ceea ce trebuia să facă el tovarăşului său. Datoria aceea se suia la zece mii de talanţi, aceasta numai la o sută de dinari. Acela făcuse încălcare de lege împotriva domnului său, acesta era dator numai tovarăşului său. După ce el însuşi căpătase o binefacere, deşi domnul nu aflase întru el nimic bun, ar fi trebuit ca şi el să fie compătimitor. Dar la toate acestea el nu gândea, ci orbit de mânie, a apucat pe tovarăşul său şi l-a aruncat în temniţă. Văzând aceasta, celelalte slugi s-au întristat, cum spune Sfânta Scriptură, şi l-au pârât domnului. Şi auzind domnul acestea, l-a chemat la sine, l-a înfăţişat iarăşi înaintea judecăţii şi a zis: „Slugă vicleană, eu ţi-am iertat toată datoria”. Când sluga era datoare (chiar cu zece mii de talanţi), domnul nu i-a vorbit nici un cuvânt de ocară, dar după ce acela a fost nemilostiv către tovarăşul său, domnul s-a mâniat, pentru ca noi să vedem că Dumnezeu mai uşor ne iartă păcatele noastre cele împotriva Lui, decât cele împotriva fraţilor noştri. „Şi domnul l-a dat pe el muncitorilor, până ce va plăti toată datoria lui”. Deci, care păcat poate să fie mai mare decât nemilostivirea şi neîmpăcarea către fraţi, de vreme ce Dumnezeu pentru acest păcat îşi retrage binefacerile Sale? Dar este scris: „Darurile lui Dumnezeu şi chemarea Lui nu se pot lua înapoi” (Romani 11, 29). Pentru ce oare, numai de această dată, darul harului şi iertarea cea dată iarăşi se retrag? Pentru neîmpăcare. De aceea, nu greşeşte cel ce va socoti că greşeala aceasta este cea mai rea din toate. Chiar de s-ar ierta toate celelalte păcate, păcatul acesta nu se va ierta; ba şi cele mai dinainte iertate, din pricina acestuia, iarăşi se vor imputa din nou. Neîmpăcarea este aşadar un rău îndoit. întâi, ea însăşi nu se iartă; al doilea, şi datoriile cele vechi, care fuseseră iertate, prin neîmpăcare iarăşi se înnoiesc. Aşa s-a întâmplat şi cu sluga din Evanghelie. Căci Dumnezeu nimic nu urăşte şi nimic nu urgiseşte aşa de tare ca pe omul neîmpăcat. Acestea ne-a arătat El aici, dar şi în rugăciunea pe care El însuşi ne-a învăţat-o: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6, 12). Ştiind toate acestea şi scriind în inima noastră pilda biblică, la fiecare amintire de răul ce am suferit de la alţii, totdeauna să ne aducem aminte de cele cu care noi înşine am mâniat pe Domnul. Frica pentru propriile noastre păcate uşor va domoli mânia noastră pentru greşelile altora. Iar dacă totuşi voim să gândim Ia greşeli, să gândim la ale noastre proprii. Dacă gândim la păcatele noastre, atunci nu ne vom aminti greşelile altora. Dacă, dimpotrivă, noi uităm păcatele noastre proprii, cu atât mai lesne cădem în osândirea altora. Dacă sluga aceea n-ar fi uitat datoria sa de zece mii de talanţi, nu şi-ar mai fi adus aminte de cei o sută de dinari. însă fiindcă el a uitat datoria aceea, a apucat pe tovarăşul său; şi fiindcă el a cerut înapoi datoria cea mică, s-a încărcat iarăşi cu povara celor zece mii de talanţi. De aceea eu zic, cu îndrăzneală, că neîmpăcarea este păcatul cel mai mare. Nu, nu eu zic aceasta, ci o zice însuşi Hristos prin pilda aceasta. De aceea, înainte de toate, să gândim a ne curaţi de mânie şi a ierta vrăjmaşilor noştri, ştiind că nici rugăciunea, nici milostenia, nici postul, nici împărtăşirea cu Sfintele Taine, nici altceva nu ne va putea mântui în ziua aceea, dacă noi nu ne-am împăcat. Iar dacă ne-am împăcat, atunci păcatele noastre pot fi iertate, căci Hristos zice: „De veţi ierta oamenilor greşelile lor, Tatăl vostru Cel din cer va ierta şi vouă greşelile voastre; iar dacă nu veţi ierta altora, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă” (Matei 6, 14-15). Aşadar, pentru ca noi aici să petrecem o viaţă paşnică şi lină, iar după moarte să dobândim iertarea şi lăsarea păcatelor noastre, trebuie să ne sârguim a ne împăca cu toţi vrăjmaşii pe care îi avem. Atunci iarăşi vom împăca cu noi şi pe Domnul, chiar de am fi săvârşit împotriva Lui zeci de mii de păcate, şi vom fi părtaşi fericirii celei viitoare. Pe care, fie să o dobândim noi toţi, prin harul şi prin iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine cinstea şi puterea, în vecii vecilor. Amin. Sursa: www.ioanguradeaur.ro
27 August 2014 | 09:00
sursa: basilica.ro
În tradiţia creştină raportul viaţă-moarte se descoperă permanent în iubirea lui Hristos, Cel mort, răstignit şi înviat, „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire“. Întărită de nădejdea vieţii veşnice, acolo unde nu este „durere, întristare sau suspinare“, existenţa pământească îşi desfăşoară adevărata menire pe o circumferinţă comunitară. Sfânta Scriptură ne învaţă că moartea a venit în lume din cauza păcatului strămoşesc. Fiind zidit „după chipul lui Dumnezeu“, omului paradisiac îi mai trebuie puţin pentru a se face „după asemănarea“ Părintelui său. „Prin pizma şi prin lucrarea diavolului“, cel ce fusese aşezat stăpân peste toate bunătăţile Raiului a căzut din această mare cinste şi s-a îmbrăcat în veşmântul stricăciunii. Toată apăsarea a venit asupra sa prin nesocotirea poruncii pe care Stăpânul l-a îndemnat să o urmeze: „Şi l-a sfătuit Dumnezeu pe Adam zicând: Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!“ (Facere 2, 16-17). Moartea a intrat aşadar în constituţia lui organică, amintindu-i că trupul său „este din pământ şi în pământ trebuie să se întoarcă“, iară sufletul „la Dumnezeu care l-a dat“, aşa cum spune Eclesiastul („ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat“ - Eccl. 12, 7). Greutatea acestei sarcini a devenit cu atât mai grea pentru înaintaşii noştri, cu cât în inima lor s-a adâncit dorul după desfătările paradisului pierdut şi mai ales după „braţele Părinteşti“, de care fuseseră atât de aproape. Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
27 August 2014 | 09:00
sursa: basilica.ro
Parohia Livezile din Protopopiatul Bistriţa a organizat joi, 21 august, un campionat de fotbal. La această activitate au participat tinerii cu vârste între 14-22 de ani, informează Ziarul Lumina. După o rugăciune de binecuvântare în biserica parohiei şi un cuvânt adresat tinerilor de către parohul Stelian Parascan, a început competiţia sportivă, pe terenul sintetic din localitate, la care au participat şase echipe. „Tinerii noştri au fost foarte impresionaţi şi mulţumiţi că Biserica noastră s-a implicat în aceasta activitate, că avem această deschidere spre ei, astfel că au luat initiaţiva de a se organiza într-un grup al tinerilor din parohie, cu dorinţa de a se implica pe viitor şi în alte activităţi sociale, culturale şi religioase, de a fi, în felul acesta, un exemplu plin de lumină şi pentru alţi tineri, care la rândul lor să seziseze adevăratele valori şi frumuseţi ale vieţii“, a spus parohul Stelian Parascan. Parohia Livezile din Protopopiatul Bistriţa a desfăşurat mai multe activităţi cu tinerii. Astfel, luna trecută tinerii au luat parte la campionatul de fotbal organizat de asociaţiile tinerilor creştini ortodocşi din judeţul Bistriţa-Năsăud, la care echipa din Livezile a obţinut locul al III-lea. De asemenea, în cursul săptămânii trecute, tinerii din Parohia Livezile, au participat la un program duhovnicesc în cadrul bisericii, apoi au fost prezenţi la un atelier de creaţie.
27 August 2014 | 09:00
sursa: basilica.ro
Sibiul găzduieşte în perioada 21-23 august Adunarea Generală a Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România, informează Ziarul Lumina. În cadrul întâlnirii au avut loc discuţii referitoare la activitatea organizaţiilor Pro-Vita din întreaga ţară, din perioada ultimului mandat al Consiliului Director din Federaţie, şi s-au ales noii membri ai forului de conducere. În prima zi a întrunirii reprezentanţilor Pro-Vita din întreaga ţară a avut loc o şedinţă a actualului Consiliu Director al Federaţiei, în cadrul căreia s-a definitivat raportul de activitate din perioada mandatului care se încheie acum. Ieri, 22 august, lucrările au fost precedate de Sfânta Liturghie, oficiată în capela Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu, de Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, şi un sobor de preoţi şi diaconi. După slujba religioasă, reprezentanţii Pro-Vita s-au întrunit într-una din sălile facultăţii sibiene pentru a asculta cuvântul de binecuvântare transmis de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, şi mesajul preşedintelui Federaţiei Pro-Vita, pr. prof. univ. dr. Vasile Mihoc. În prima parte a lucrărilor, au avut loc discuţii despre situaţia actuală a Federaţiei şi s-a aprobat raportul de activitate al Consiliului Director. După alegerea noului Consiliu Director, reprezentaţii au dezbătut perspectivele imediate şi pe termen lung ale Federaţiei Pro-Vita, provocările actuale, dar şi colaborările cu organizaţii similare, cum ar fi „Grupul Miclăuşeni“. „Întâlnirea noastră a fost una de ordin administrativ, pentru că am discutat pe marginea raportului de acitivitate întocmit de Consiliul Director şi am dezbătut o serie de probleme de organizare a Federaţiei noastre“, ne-a spus conf. univ. dr. Sebastian Moldovan, secretar al Asociaţiei Pro-Vita Sibiu. Familia în societate În ultima parte a întâlnirii au avut loc discuţii despre tendinţele recente în mişcarea pentru viaţă, dar şi despre noile publicaţii Pro-Vita din ţară şi din străinătate. Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România datează din 2006 şi are sediul la Sibiu. Scopul înfiinţării acesteia a fost acela de a aduna toate organizaţiile ortodoxe care activează în societate cu scopul de a promova învăţăturile ortodoxe referitoare la naşterea de prunci, vocaţia parentală şi a păcatelor împotriva acestora. Membrii Federaţiei activează pentru moralitatea vieţii de familie şi pentru valorile acesteia.
27 August 2014 | 09:00
sursa: basilica.ro
La 24 august 2014, creştinii ortodocşi se vor afla în Duminica a XI-a după Rusalii. Cu acest prilej, Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, va sărvârşi Sfânta Liturghie în filia Valea Unguraşului a Parohiei Ceaba, Protopopiatul Gherla, şi va sfinţi Monumentul Eroilor ridicat în cinstea eroilor satului căzuţi în primul şi al doilea război mondial, informează Radio Renaşterea. Foto: arhivă
27 August 2014 | 09:00
sursa: basilica.ro
Ca urmare a apelului lansat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru ajutorarea familiilor sinistrate din zonele afectate de inundaţiile din luna iulie a acestui an, în judeţele din sudul ţării, mai multe eparhii din ţară au organizat colecte în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului. Zeci de tone de ajutoare din Bihor, Sibiu şi Braşov au ajuns, sau se îndreaptă spre judeţele din sudul ţării, informează Ziarul Lumina. Ca urmare a apelului lansat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru ajutorarea familiilor sinistrate din zonele afectate de inundaţiile din luna iulie a acestui an, în judeţele din sudul ţării, în cadrul campaniei umanitare „Solidari cu familiile sinistrate din Oltenia!“, organizată de către Patriarhia Română în colaborare cu Televiziunea Română, în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului, 1-14 august, în toate parohiile şi mănăstirile din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei s-au făcut, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Eparhiei, colecte de bunuri neperisabile pentru a veni în întâmpinarea nevoilor stringente ale familiilor din comunităţile afectate de inundaţii. Astfel, prin grija stareţilor şi stareţelor de la aşezămintele monahale, a parohilor, prin dărnicia şi jertfelnicia dreptmăritorilor creştini din Eparhia Oradiei s-au colectat ajutoare materiale însumând 32 tone de bunuri neperisabile, după cum urmează: 8.349 kilograme de făină, 826 kilograme de făină de mălai, 470 kilograme de griş, 5.488 kilograme de zahăr, 3.054 kilograme de orez, 1.313 kilograme de paste făinoase, 120 kilograme de sare şi ingrediente, 1.054 kilograme de cartofi şi legume, 3.150 cutii de conserve, 6.307 litri de ulei, 2.352 litri de apă plată şi minerală, 215 kilograme de detergent, 380 bucăţi de săpun şi 17 litri de săpun lichid, 100 pături şi 1.656 kilograme de articole îmbrăcăminte. De asemenea, s-a strâns şi suma de 1.245 lei ce a fost virată în contul Protopopiatului Horezu, pentru sinistraţi. Toate produsele colectate, centralizate la sediul celor patru protopopiate din Episcopia Oradiei, au fost transportate cu două autotrenuri având capacitatea de 22 tone fiecare, în mod gratuit, cu sprijinul a două societăţi comerciale din judeţul Bihor, respectiv „Tiger Amira“ şi „Eurobonus Oil“, în zilele de marţi, 19 august, şi miercuri, 20 august, fiind distribuite familiilor sinistrate din judeţul Vâlcea, prin intermediul Protopopiatului Horezu din Arhiepiscopia Râmnicului. Cu acest prilej, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, adresează mulţumiri clerului şi credincioşilor din Eparhia Oradiei pentru implicarea, solidaritatea, generozitatea şi receptivitatea cu care au răspuns, venind în ajutorul semenilor lor greu încercaţi, aflaţi în lipsuri şi nevoi. Colecte în Protopopiatul Sibiu În cele două judeţe din Arhiepiscopia Sibiului au loc colecte de bani, alimente şi îmbrăcăminte pentru sinistraţii din urma inundaţiilor care au afectat sudul ţării. Colectele încep de la nivel de parohie, ajutoarele fiind centralizate la protopopiatele din judeţele Sibiu şi Braşov, urmând ca mai apoi acestea să fie trimise prin Arhiepiscopia Sibiului către comunităţile afectate de inundaţii. În Protopopiatul Sibiu, fiecare parohie a organizat colecte de bani şi alimente neperisabile, toate ajutoarele ajungând la sediul protoieriei. „Până în prezent am adunat câteva tone de alimente neperisabile, însemnând ulei, făină şi zahăr. Am adunat până acum suma de 17.000 de lei, iar în perioada 2-5 septembrie ne vom deplasa cu un camion la Brezoi, judeţul Vâlcea, pentru a oferi sinistraţilor de acolo aceste ajutoare. Colaborăm în acest sens cu preotul din Brezoi, Daniel Preoteasa, şi cu Protopopiatul Râmnicu Vâlcea“, ne-a spus protopopul de Sibiu, Ioan Coşa. Colecte în desfăşurare la Braşov Şi în judeţul Braşov, protopopiatele au organizat colecte de alimente, îmbrăcăminte şi bani pentru ajutorarea sinistraţilor din sudul ţării. Până în prezent, au ajuns la sinistraţi trei microbuze cu ajutoare, iar săptămâna viitoare, acţiunile vor continua. „Am adunat din parohii îmbrăcăminte, pături, alimente şi bani, pe care le vom duce direct la comunităţile afectate de inundaţii. Colectele din protopopiatul nostru sunt în plină desfăşurare, încât nu putem spune cu exactitate ce cantitate de ajutoare şi ce sumă de bani s-au adunat până în prezent“, ne-a spus protopopul de Braşov, Dănuţ-Gheorghe Benga.
27 August 2014 | 09:00
sursa: basilica.ro
Sfântul Mucenic Lup cinstit în Biserica Ortodoxă Astăzi, Biserica Ortodoxă face prăznuirea Sfântului Mucenic Lup, vieţuitor al vremurilor grele de asuprire a creştinilor, în timpul împărăţiei lui Aurelian, care, deşi născut păgân, a dat dovadă de atâta râvnă pentru Hristos şi pentru învăţăturile Sale, încât, dorind să se boteze, cerurile s-au deschis şi au vărsat apă peste dânsul, primind baia botezului într-un mod care a uimit pe creştini şi pe prigonitori deopotrivă. Sfântul Mucenic Lup (sau Lupus) a trăit în smerenie la sfârşitul veacului al III-lea şi începutul celui de-al IV-lea, în cetatea Novae, de lângă Dunărea de Jos, unde a dus o viaţă apăsătoare de sclav. Localitatea Novae era aşezată în provincia Moesia Inferior, unde este astăzi oraşul Sviştov, în Bulgaria, pe malul drept al Dunării, în dreptul localităţii Zimnicea. Pentru acest motiv, mulţi sunt de părere că mucenicul s-ar trage din acelaşi neam cu noi, românii, deşi mineiele româneşti vorbesc doar în puţine cuvinte despre viaţa acestui mucenic. După rânduiala societăţii romane, Lup era sortit să aparţină clasei sclavilor, care nu se bucurau de protecţia legilor, nu aveau nici un drept şi erau apăsaţi de munci grele şi de lipsuri. De aceea, erau adesea înglodaţi în multe îndatoriri, năpăstuiţi şi chiar omorâţi fără nici o consecinţă legală. Cu toate acestea, Lup se bucura de libertate întru Hristos, prietenul celor năpăstuiţi, pe care Îl iubea şi Îl mărturisea la tot pasul. Pentru o vreme, Sfântul Mucenic Lup a fost servitorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, mai-marele oştirii din cetatea Tesalonicului, pomenit de Biserică în fiecare an la 26 octombrie. După ce împăratul Maximian i-a tăiat capul Sfântului Dimitrie, Sfântul Lup a înmuiat marginea veşmântului său şi un inel în sângele marelui mucenic şi mergea cu ele prin cetate, mărturisind credinţa cea adevărată şi săvârşind multe minuni, tămăduindu-i pe oameni de boli şi neputinţe. După cum aflăm din Acatistul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, acesta şi-a încredinţat toată averea slugii sale, Sfântul Lup, iar el, la rândul său, a împărţit-o săracilor. Se spune că într-o zi, mâniindu-se, a luat idolii cei lipsiţi de viaţă ai păgânilor şi i-a sfărâmat, iar pe alţii i-a scufundat în adâncul apei. Ca urmare, Lup şi-a atras ura închinătorilor la idoli, iar aceştia s-au năpustit asupra lui cu săbiile trase, voind să-l taie, însă Dumnezeu le-a întunecat minţile şi s-au tăiat între ei ca nişte nebuni, timp în care sfântul nu înceta să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu, fiind plin de credinţă, de înţelepciune şi de darul lui Dumnezeu. Împăratul Maximian, care încă se afla în Tesalonic, auzind de aceste fapte ale Sfântului Lup, a poruncit să fie căutat de ostaşi şi apoi ucis. Cu toate acestea, pentru râvna puternică a mucenicului, Dumnezeu îi ţinea departe pe cei care îl căutau mereu ca să-l ucidă. Se pare că, odată, prigonitorii Sfântului Lup, văzând că nu pot nicicum să se apropie de el, au încercat să îl ţintească cu arcul, dar la fel, Dumnezeu îl apăra, iar săgeţile, în loc să-l rănească pe mucenic, se întorceau asupra arcaşilor, iar ei se răneau unii pe alţii. Atunci, mărturisesc vechile scrieri, de vreme ce mucenicul lui Hristos încă nu era botezat şi nu dorea să moară în mâinile chinuitorilor fără de Sfântul Botez, acesta s-a rugat la Dumnezeu şi îndată din cer s-a vărsat apa peste dânsul, botezându-se în chip miraculos. După această minune, Sfântul Lup s-a dat singur şi de bunăvoie în mâinile păgânilor, ca un mieluşel spre înjunghiere. Deşi a fost supus la nenumărate chinuri, nu a încetat niciodată să-L mărturisească pe Hristos. În cele din urmă a fost osândit la tăiere cu sabia, astfel încât, în ziua de 23 august, anul 304, Sfântul Lup a trecut la viaţa cea plină de dreptate şi de frăţietate în Împărăţia cerească. Cinstirea lui s-a făcut mereu în cetatea Novae şi în împrejurimi cu multă evlavie de către populaţia creştină daco-romană. La sărbătoarea lui luau parte şi creştinii din clasele de jos, precum şi cei din înalta conducere. Astfel, ni se relatează că, pe la sfârşitul veacului al VI-lea, prinţul Petru, fratele împăratului bizantin Mauriciu (582-602), a vizitat cetatea Novae, unde a ajuns tocmai în ziua sărbătoririi cu multă evlavie şi strălucire a smeritului Mucenic Lup, care a trăit şi s-a jertfit pentru Hristos, Părintele săracilor, în această cetate. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 23 august 2012, semnat de Cristian Bostan)
27 August 2014 | 09:00
sursa: basilica.ro
Sfinţii Martiri Brâncoveni, prăznuiţi pe data de 16 august, au fost în acest an ocrotitorii „Taberei din pridvorul satului“ – Bodeşti, informează Ziarul Lumina. Organizatorii şi participanţii acestei manifestări, dar şi enoriaşi din parohia Bodeşti au desfăşurat, cu icoana Sfinţilor Brâncoveni, o procesiune de la biserica satului până la mănăstirea cea mai apropiată, ce îl are ocrotitor pe Sfântul Vasile cel Mare. Cei aproximativ 130 de copii care participă zilnic la activităţile desfăşurate în acest pridvor de sat au cântat troparul sfinţilor, dar şi alte cântări religioase, pe tot parcursul procesiunii. La mănăstire a avut loc o rugăciune comună, alături de cei 2 preoţi din sat, părintele paroh Ioan Burlea şi părintele Adrian Jipa, şi de 2 preoţi din satele vecine. Alegerea Sfinţilor Brâncoveni drept ocrotitori ai „Taberei din pridvorul satului“ - Bodeşti a dus la posibilitatea ca toţi copiii să aibă acces la informaţii diverse cu privire la viaţa acestora, pentru o mai bună înţelegere a Ortodoxiei şi a importanţei pe care cu toţii trebuie să o acorde nelepădării credinţei. Copiii Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu au ales să moară decât să se lepede, iar exemplul fiului cel mai mic, Matei, care a avut un moment de ezitare, după care a urmat îndemnul tatălui de a iubi mucenicia pentru a se mântui, le-a fost explicat copiilor tocmai pentru a avea un model apropiat vârstei lor, un exemplu pe care să îl urmeze. Copiii participanţi au întocmit o scrisoare către Dumnezeu Atelierele taberei au fost în număr de cinci şi s-au bucurat de primirea entuziastă a participanţilor, care şi-au dat silinţa să fie în comuniune cu ceilalţi, indiferent de activitatea propriu-zisă. Atelierul de tir cu arcul a fost şi de această dată la înălţime, fiind considerat în unanimitate cel mai distractiv şi interesant. Activităţile desfăşurate la atelierul de origami i-a bucurat mai ales pe cei mici, care au plecat acasă cu flori confecţionate din hârtie, dar şi cu alte obiecte lucrate de ei pe parcursul celor 3 ateliere. Muzica a fost atelierul la care copilaşii au învăţat cântece de drumeţie, dar şi cântări religioase pe care le-au înălţat în timpul procesiunii şi, mai apoi, în timpul Liturghiei de vineri, 15 august, când cu toţii s-au împărtăşit în biserica satului lor. Atelierul de cruciuliţe a fost, de asemenea, iubit de copiii care au avut posibilitate să îşi împletească singuri câte o cruciuliţă pe care să o poarte la gât de acum încolo. Activitatea care s-a desfăşurat în două dintre zilele „Taberei din pridvor“ a fost atelierul de comunicare, unde copiii au întocmit o scrisoare către Dumnezeu, pentru a putea înţelege mai bine faptul că rugăciunea nu este un monolog, ci un dialog deschis. Au învăţat că ei pot vorbi cu Dumnezeu de fiecare dată când aceştia vor şi că Hristos îi va primi întotdeauna cu nesfârşita Sa iubire. De asemenea, la acest atelier s-a discutat şi despre importanţa care trebuie acordată iertării, moment în care mai mulţi copii participanţi, certaţi de zile sau chiar ani de zile, şi-au cerut iertare şi s-au îmbrăţişat cu bucuria inocentă pe care o pierduseră fără să conştientizeze acest lucru cu adevărat. „Sfinţii Brâncoveni ne-au unit şi au făcut ca «Tabăra din pridvorul satului» - Bodeşti să fie una foarte reuşită, motiv pentru care Îi mulţumim lui Dumnezeu şi acestor martiri pentru toată binecuvântarea pe care săptămâna aceasta au revărsat-o asupra noastră. Cei peste 130 de copii cu vârste cuprinde între 5 şi 18 ani au participat la atelierele coordonate de voluntarii Sectorului de tabere din cadrul Mitropoliei - drumeţie, procesiune, vizionare de film, foc de tabără, precum şi la alte la activităţi, cum ar fi cele sportive, dar cel mai important, ne-am unit cu toţii în rugăciune în fiecare dimineaţă şi seară. Copiii s-au spovedit şi s-au împărtăşit de slăvitul praznic împărătesc închinat Adormirii Maicii Domnului şi ne bucurăm cel mai mult pentru aceasta, pentru unirea fiecăruia dintre ei cu Hristos, Mântuitorul tuturor, Cel Care le-a spus ucenicilor Săi cuvintele «Lăsaţi copiii să vină la Mine»“, a declarat Marian Dumitru Rugină, directorul taberei.
27 August 2014 | 09:00
sursa: basilica.ro
În Biserica Ortodoxă pe 23 august 2014 este sărbătorită Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului. Rânduiala liturgică începe cu Slujba Vecerniei din seara zilei de 22 august. Pentru pregătirea sufletească a credincioşilor toate sărbătorile împărăteşti (inclusiv cele ale Maicii Domnului) sunt predecedate de un timp de pregătire, numit pre-serbare, înainte-serbare sau înainte-prăznuire. Ele au de asemenea şi o perioadă de continuare sau prelungire a sărbătorii, numită după-serbare sau după-prăznuire. Ziua cea dintâi a înainte-serbării se numeşte începutul sărbătorii, iar ziua ultimă a după serbării se numeşte, cu un termen slavon, odovania, adică sfârşitul sau încheierea sărbătorii. În cazul Praznicului Adormirii Maicii Domnului a fost o zi de înainte-prăznuire şi încă 8 zile după-prăznuire. În tot acest interval de timp, în cadrul slujbelor din biserică s-au cântat stihiri ale praznicului, iar în ziua odovaniei, slujba este aproape identică cu cea din ziua de 15 august. Adormirea Maicii Domnului numită în popor şi Uspenia (termenul slav) sau Sfânta Maria Mare e sărbătoarea în amintirea zilei în care Sf. Fecioară şi-a dat obştescul sfârşit. După o pioasă tradiţie veche, cunoscută mai întâi în Apus şi trecută apoi şi în Răsărit, la trei zile după adormirea ei, Sfânta Fecioară ar fi fost ridicată cu trupul la cer, ca şi dumnezeiescul ei Fiu. Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, deşi mărturii despre existenţa ei nu avem decât începând din secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să se dezvolte foarte mult, mai ales după Sinodul IV Ecumenic, Sinod care a hotărât că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu, cultul ei cunoscând de acum o foarte mare dezvoltare. Următorul praznic care are înainte-prăznuire şi după-prăznuire este Naşterea Maicii Domnului, de la 8 septembrie.
27 August 2014 | 09:00
sursa: basilica.ro
Înaltpreasfinţitul Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, va sfinţi duminică, 24 august 2014, Biserica "Sfântul Nicolae" a Parohiei Oşlobeni-Bodeşti, Protopopiatul Piatra Neamţ, potrivit mmb.ro Ierarhul va săvârși, de asemenea, slujbele de sfințire a casei parohiale și a casei de prăznuire. Lucrările de renovare a sfântului locaș au fost finalizate recent. În 2011 s-a început pictura bisericii, în prezent fiind finalizată în proporție de 50%, potrivit Radio TRINITAS. Credincioşii ortodocşi se vor afla la 24 august 2014 în Duminica a XI-a după Rusalii. Foto: Arhivă
27 August 2014 | 09:00
sursa: basilica.ro
Biserica din Parohia Balcani-Marginea, Protopopiatul Moineşti, judeţul Bacău va fi sfinţită duminică, 24 august 2014, de Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, potrivit mmb.ro. Locaşul de închinăciune este închinat "Naşterii Maicii Domnului", iar lucrările au debutat în anul 2004. La finalul slujbei, credincioşii vor trece prin Sfântul Altar pentru a se închina, iar apoi vor participa la Sfânta Liturghie. Cu acest prilej, Preasfinţia Sa va adresa un cuvânt de învăţătură celor prezenţi.
27 August 2014 | 09:00
sursa: basilica.ro
Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, și cu ajutorul financiar al Secretariatului de Stat pentru Culte, la Mănăstirea Dragomirna se va organiza în perioada 24-25 august 2014 a II-a ediţie a Simpozionului "Dragomirna: ctitori și restauratori", potrivit mmb.ro. Evenimentul va debuta duminică, 24 august 2014, de la ora 17:00, când se va oficia o slujbă de Te Deum şi Parastasul pentru ctitori. Rezultatele activităților științifice de cercetare și de restaurare vor fi prezente în comunicările științifice susținute de specialiști din diferite domenii: istorici (Ștefan Gorovei, Maria Magdalena Szekely, Petronel Zahariuc, Olimpia Mitric) restauratori (Oliviu Boldura, Stelian Onica, Carmen Solomonea) și reprezentanți ai Ministerului Culturii (Dan Kissilevici). Prin simpozionul "Dragomirna: ctitori și restauratori" se dorește scrierea unei noi pagini a istoricului Mănăstirii Dragomirna. Sunt puse în discuție teme referitoare la ctitori: mitropolitul Anastasie Crimca, dregătorii Luca și Simeon Stroici, domnul martir Miron Barnovschi și la cei care au ajutat, în cursul celor patru secole de existență, la reparații, consolidări și restaurări ale Mănăstirii Dragomirna. Pentru Dragomirna, este o perioadă a comemorărilor. La 19 ianuarie 2014 s-au împlinit 385 de ani de la trecerea la cele veșnice a mitropolitului ctitor - miniaturistul Anastasie Crimca și în martie s-au împlinit 100 de ani de la nașterea arhitectei Ioana Grigorescu, implicată în restaurarea mănăstirilor din Moldova și Muntenia în anii 1960. Acest eveniment se va desfășura în doua etape. În perioada 24-25 august 2014, vor fi susţinute comunicările ştiinţifice, iar până la finalul anului vor fi publicate patru volume. Două volume vor cuprinde texte referitoare la istoria Mănăstirii Dragomirna și la ctitorii ei, iar alte două volume vor cuprinde textele comunicărilor prezentate la simpozionul internațional "Dragomirna și ctitorii ei" din vara anului 2009.
27 August 2014 | 09:00
sursa: basilica.ro
Pe lângă exemplul vieţii sale mărturisitoare, Constantin Brâncoveanu a lăsat un tezaur însemnat, mai ales din punct de vedere cultural. A statornicit un stil bisericesc arhitectonic, ce îi poartă cu mândrie numele, stil identificat cu gustul românesc pentru frumos. 2014, Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, a deschis un drum al desluşirii şi cinstirii liturgice şi artistice eclesiale deosebite pentru aceşti martiri născuţi din pământul românesc, care au pecetluit prin sângele lor mărturia credinţei creştin-ortodoxe şi a demnităţii naţionale. În tot acest drum al manifestării dragostei şi evlaviei noastre către ei se plămădesc ca pe un drum fără de sfârşit multe ofrande cultural-artistice şi bisericeşti. Maestrul Grigore Popescu-Muscel, după o muncă elaborioasă de documentare, cercetare şi execuţie, dar şi de reală inspiraţie, a înveşnicit martiriul şi jertfa Brâncovenilor într-o icoană intitulată „Sfinţii Martiri Brâncoveni în lumina taborică“. Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
26 August 2014 | 18:00
sursa: basilica.ro
Donaţiile în bani ale credincioşilor din întreaga ţară pentru ajutorarea creştinilor din Siria şi alte zone din Orientul Mijlociu, aflaţi în suferinţă, au fost de curând centralizate, ajungându-se la suma de 1.642.846,56 lei, informează Ziarul Lumina. Colecta a fost hotărâtă de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre în şedinţa de lucru din 13 februarie 2014, în semn de compasiune şi solidaritate. În toate bisericile şi mănăstirile din Patriarhia Română, în primele trei duminici după sărbătoarea Sfintelor Paşti, respectiv în zilele de 27 aprilie, 4 mai şi 11 mai 2014, la îndemnul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ierarhi, preoţi, monahi şi credincioşi au contribuit la colecta pentru ajutorarea creştinilor din Siria şi alte zone din Orientul Mijlociu, mulţi dintre ei victime ale prigoanei şi violenţei. Potrivit datelor oferite de către Sectorul economic-financiar al Patriarhiei Române, în urma centralizării donaţiilor în bani de la nivelul fiecărei eparhii, a fost adunată suma de 1.642.846,56 lei, care va fi transmisă în Siria în perioada imediat următoare. Acest demers al Patriarhiei Române faţă de creştinii din Siria şi alte zone din Orientul Mijlociu se alătură sprijinului pe care credincioşii, domnitorii, bisericile şi mănăstirile din Ţările Române l-au dăruit de atâtea secole fraţilor de credinţă din Răsăritul ortodox. De asemenea, această solidaritate a creştinilor ortodocşi români se datorează şi faptului că rădăcinile creştine cele mai vechi se află în părţile Palestinei şi ale Siriei. „Locul în care prima dată ucenicii lui Iisus au fost numiţi creştini a fost Antiohia Siriei, şi aceasta ne face să fim şi mai solidari, împreună suferind cu aceşti creştini prigoniţi. În Siria au trăit o mulţime de sfinţi care sunt pomeniţi în cărţile noastre de cult şi în Filocalie. Deci, rădăcinile creştine cele mai vechi se află în părţile Palestinei şi ale Siriei. În Siria mai sunt câteva sate în care se vorbeşte limba aramaică, limba pe care a vorbit-o Mântuitorul Iisus Hristos. Avem, aşadar, o afecţiune deosebită faţă de aceşti creştini care de-a lungul veacurilor, în pofida năvălirilor popoarelor migratoare, şi-au păstrat credinţa. Acum sunt nevoiţi să părăsească ţara şi casele lor pentru că există o neînţelegere din punct de vedere politic. Să ne rugăm lui Dumnezeu să aducă pace şi înţelegere între oameni şi să mângâie pe cei care sunt întristaţi şi îndoliaţi“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel duminică, 27 aprilie 2014, la finalul Sfintei Liturghii.
26 August 2014 | 18:00
sursa: basilica.ro
Nu departe de Bacău, în mijlocul Luncanilor, într-o poiană de la piciorul Dealului Stanca, lemnul stejarilor din codrii falnici de odinioară a luat chip de biserică. Un splendid hrisov de bârne, pe care s-a scris, cu răbdare, istoria locului. Am pornit spre Luncani cu ideea, construită de-a gata, că în coasta Bacăului nu voi putea găsi decât o aşezare contaminată inevitabil de vecinătatea citadină. Întâlnirea cu locul acesta, conservat în tiparele sale identitare, e, însă, o revelaţie. Nu te lasă să te mai gândeşti la ce ai lăsat în urmă, ci numai la ce e aici de descoperit. Paradoxal, deşi închegat la doar o aruncătură de băţ de oraş, satul are aerul unei cetăţi naturale încă necucerite. Dealurile, înveşmântate în verdele năstruşnic meşterit de ploile repezi, de vară, poienile largi, peste care tăriile cerului dau năvală, gata să îmbrăţişeze pământul, valurile colinelor plutind pe linia orizontului, mirosul crud al pădurii de pe Chicerea, te ademenesc, care mai de care, să le admiri şi să nu te mai dai dus. La poalele Dealului Stanca, parcă zămislită din puterile miraculoase ale căuşului de vale, stă, de la 1777, o straşnică, dar blândă alcătuire de bârne: Bisericuţa Vovidenia, podoaba locului. De-a stânga sa, cândva, cu veacuri în urmă, a existat prima vatră a satului. De-a dreapta au stat vreme îndelungată codri nepătrunşi. Mai multe informații în Ziarul Lumina.
26 August 2014 | 03:15
sursa: basilica.ro
Astăzi, 23 august, pictura Bisericii „Schimbarea la Faţă“ din Eforie Sud va fi sfinţită de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, informează Biroul de comunicare al Arhiepiscopiei Tomisului, citat de Ziarul Lumina. De asemenea, mâine, 24 august, în urma finalizării lucrărilor de construcţie, biserica Mănăstirii „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul“ din comuna Lipniţa, judeţul Constanţa, va fi sfinţită de un sobor de ierarhi din ţară şi din străinătate. Credincioşii prezenţi la eveniment vor putea să se închine la icoana Maicii Domnului „Tricherousa“, adică „Cea cu trei mâini“, care va fi adusă din Sfântul Munte Athos şi care va rămâne definitiv la Mănăstirea Lipniţa. Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul“-Lipniţa a fost înfiinţată în noiembrie 2004, fiind situată pe drumul naţional Constanţa-Ostrov (DN3). Noua mănăstire a pornit de la un simplu grajd, în care au fost amenajate un paraclis şi un corp de chilii. Biserica mănăstirii a fost construită între anii 2006 şi 2014, după planurile arhitectului Ion Bârlădeanu şi ale inginerului Gheorghe Oprea şi a fost pictată în tehnica frescă de către pictorii Adrian Botea, Elena Chertif şi Florin Iacob. Hramurile bisericii sunt „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul“ (29 august) şi „Sfântul Mucenic Dasie“ (20 noiembrie), întrucât pe 29 august 2006 a fost pusă piatra de temelie a bisericii, iar în luna iulie 2006 au fost aşezate spre cinstire părticele din moaştele Sfântului Martir dobrogean Dasie, care a trăit în secolele III-IV. Arhitectura bisericii este o îmbinare între stilul bizantin şi stilul tradiţional dobrogean, fiind construită în formă de cruce şi acoperită cu olane. În cadrul aşezământului monahal de maici funcţionează un atelier de croitorie şi broderie bisericească.
23 August 2014 | 11:34
În luna mai anul curent, Radio Trinitas a primit finanțare din partea Ministerului Afacerilor Externe, Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni pentru a implementa proiectul “Români de lângă Români”. Radio Trinitas a ales ca parteneri și susținători ai proiectului pentru activitățile care se desfășoară atât în țară, cât și în străinătate Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale, Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord, Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei și Episcopia Ortodoxă Română a Italiei deeoarece proiectul se va implementa în 20 de comunități de români din cinci țări din Uniunea Europeană precum Franța, Belgia, Germania, Spania și Italia. Una din activitățile principale ale proiectului, este cea legată de realizarea unei rubrici zilnice intitulate “Români de  lângă Români” și care se difuzează în intervalul orar 12:40 - 12:45. Aici sunt prezentate materiale ce conțin acțiuni, proiecte cu caracter social, cultural și religios care se desfășoară în cadrul instituțiilor partenere din străinătate și care sunt de folos comunităților de români care locuiesc în  țările amintite mai sus.
26 August 2014 | 03:15
sursa: basilica.ro
Un transport cu alimente și produse de strictă necesitate, destinate persoanelor afectate de inundații din Oltenia a plecat astăzi, 22 august 2014, din Botoșani, informează Radio TRINITAS. Bunurile au fost colectate de preoții coordonați de Protopopiatul Săveni. Referindu-se la ajutoarele strânse, Părintele protopop Constantin Macuc s-a arătat încrezător că acestea vor fi de folos celor care au avut de suferit de pe urma calamităţilor care au avut loc în sudul ţării.