Actul tăierii împrejur (Lc. 2:21) îi arată pe părinții Mântuitorului drept împlinitori ai Legii lui Moise (Lc. 2:21-24, 27, 39, 41-43), iar pe Iisus, pe cale de consecință, drept un israelit credincios acesteia, după cum se va dovedi și în continuare, îndeosebi prin predicarea în sinagogi, în zi de Sabat, sau în Templu, cu puțin înainte de moartea Sa.

Această împlinire a Legii, împreună cu „numirea de către înger”, construiesc o paralelă cu situația identică în care se aflaseră părinții lui Ioan Botezătorul, Zaharia și Elisabeta (Lc. 1: 59). Deși numirea fiului era, în iudaism, dreptul tatălui, faptul că îngerul hotărăște, prin puterea harului, ca numele său să fie „Iisus” (Yehoshua/Iosua) arată, pe de o parte, că Iosif trebuia să-l considere pe fiul Mariei propriul său fiu, după lege (cf. Mt. 1:21; V. Gheorghiu). Deși botezul în Hristos a pus capăt tăierii-împrejur ca semn a legâmântului poporului ales cu Dumnezeu, Iisus este circumcis, și el, „din iconomie” (E. Zigaben), pentru a împlini Legea și a putea fi primit ca învățător. Așa cum o bucată de carne din trup  era înlăturată, botezul spală acum păcatul.

Împlinirea Legii, în acest caz, face pentru noi o referință la Levitic 12:3. Interpretând pasajul, marele exeget Origen (sec. III) remarca, mai întâi, că una este Legea Literei, și alta cea a Duhului. Îndepărtarea cărnii în cea de-a opta zi determina curățirea pruncului de sex masculin (și a mamei sale) și pregătirea sa pentru împlinirea timpurilor mesianice: Această săptămână poate fi văzută ca timpul prezentei vieți, căci lumea a fost desăvârșită într-o săptămână. În care, câtă vreme suntem puși în carne, nu putem fi de o puritate transparentă dacă nu va veni ziua a opta, adică dacă nu va sosi timpul veacului viitor. Pe de altă parte, odată cu înnoirea Legii prin Iisus Hristos, circumcizia propriu-zisă nu iși mai găsește sens, după vorba Apostolului: Căci noi suntem circumcizia, care îi slujim lui Dumnnezeu în duh (Flp. 3:3). Continuă Origen: Atunci sunt înstrăinați păcătoșii din pântece, când sunt tăiați împrejur nu în duh, ci în carne. Fiindcă „cei ce sunt circumciși în lege, au fost depărtați de la har” [cf. Gal. 5: 2-4].

Numele aramaic Yehoshua („Dumnezeu mântuiește”) are o strânsă legătură cu „a mântui”, legătură pierdută de transliterarea grecească Iesous. Sensul de Mântuitor este transmis de obicei prin alăturarea numelor-atributelor Chrystos („Uns”) și Soter („Mântuitor”): Mântuitorul Iisus Hristos.

Suplimentar

*

Sfânta Scriptură (versiunea Anania); Origen, Omilia VIII, în Omilii și adnotări la Levitic, ediție bilingvă, trad., introd. și note de Adrian Muraru, Tradiția creștină 3, Polirom, Iași, 2006, 313-315; Efthimie Zigaben, Tâlcuire la Evanghelia după Luca, trad. și note de Adrian Tănăsescu-Vlas, Sophia, București, 2006, 38-39; Vasile Gheorghiu, Sfânta Evanghelie după Matei cu comentar, Tip. Mitr. Silvestru, Cernăuți, 1925, 100-102.