LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne strigat-am..., stihirile pe 4, Glas 4.

Podobie: Ca pre un viteaz...

Înflorit-a floare nouă în Grădina ta, de-Dumnezeu-Născătoare, suflând a Du-hului dumnezeiască mireazmă, Siluan cel minunat, cel de un chip cu nevoitorii cei din vechime şi nebuneşte arzând de dragostea Fiului tău, Căruia mai cu deadinsul se roagă, darurile harului să se dăruiască celor ce cinstesc sfântă po-menirea lui.

Din Rusia, ca un vlăstar de-Dumnezeu-sădit răsărind, şi de vestitul Afthon auzind, întru acesta, ca o vie cu bun rod al Îngerescului Chip, vinul cel preaputernic ai dat, pre carele îl torni nedeşertat celor ce de graiurile tale de-Dumnezeu-însuflate însetează, Siluane de trei ori fericite, scriitoriule al Împă-răţiei cu totul nerătăcit.

De vasul cel de lut al tău nicicum te-ai grijit, dor având, Cuvioase, haina celui căzut Adam a dezbrăca, şi luminatul veşmânt al Noului Adam a îmbrăca, împreună-lucrătoriu şi ajutătoriu pocăinţei tale luându-ţi dumnezeiesc povă-ţuitoriu, pre întâi-stătătoriul purtătorilor de chinuri, pre marele Panteleimon.

Ca pre o jertfă a laudei, Cuvioase, patria ta Domnului te-a adus, pomenirile luminării tale prăznuind, şi zicând: Priimeşte, Mire Iisuse, rodul pântecelui meu, pre carele Duhul tău l-au zămislit, dar de veselie Bisericii celei sfinte, pre fericitul Siluan.

Slavă...‚ Glas 2:

Minunat s’a făcut ţie Domnul, Cuvioase, prin viaţa ta cea preaminunată. Că din pruncie pre Acela cu sete căutând, prin cercarea Duhului Sfânt l-ai aflat, şi de dulceaţa neziditelor daruri umplându-te, cu graiurile tale cele de Dum-nezeu scrise dai tuturor plinirea evangheliceştii vieţi; pre carea prin smerenie neîncetat ţiindu-o, Siluane, dăruieşte-o şi nouă, celor ce pre tine cinstim.

Şi acum..., glas acelaşi:

Toată nădejdea mea spre tine pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

Lumină lină... Prochimenul zilei.

Învredniceşte-ne, Doamne...

LA STIHOVNĂ

Stihirile, glas 2:

Podobie: Casa Efrathei...

Harul Duhului, Siluane, dăruieşte-l tuturor celor ce cu dragoste pomenirea ta săvârşesc, şi cu cântări de laudă te cinstesc.

Stih: Răbdând, am răbdat pre Domnul...

Stâmpără setea noastră de Dumnezeu cu scrierile tale, Siluane, şi inimile, pre-cum însuţi ştii, cu roua Duhului rourează.

Stih: Şi au pus pre piatră picioarele mele...

Cu plângerea Strămoşului mă plânge, Siluane de trei ori fericite, că fără-delegile au covârşit viaţa mea.

Slavă... A Treimii:

Slavă Ţie, Dumnezeule, Treime Atotsfântă, Carea acum pre Siluan, robul tău, mângâiere lumii îl dăruieşti.

Şi acum... A Născătoarei:

Iată, Stăpână, floare nouă cu bună mireazmă răsărit-a acum în Grădina ta, pre credincioşi cu totul mirezmind cu mirezmele Dumnezeiescului Duh.

Acum slobozeşte... Sfinte Dumnezeule... Şi celelalte. Şi otpust.

Troparul, Glas 3:

Facerea lui Pavel Ieromonahul

Podobie: Al Dumnezeieştii credinţe...

Propoveduitoriu al iubirii lui Hristos, lumii întregi ai fost dat, de trei ori fericite, între cuvântătorii de Dumnezeu cel prea duios, căci pre cel smerit şi blând ai văzut, şi inima Aceluia ai cunoscut; pentru aceasta, cu graiurile tale toţi luminându-ne, Siluane de Dumnezeu însuflate, proslăvim Duhul, carele pre tine-au proslăvit.

Altul. Glas 5:

Podobie: Pre Cuvântul...

Împodobit-ai, Părinte, Muntele Afthonului, mai presus de fire vieţuind, şi dumnezeiasca lucrare a Duhului arătând; pentru aceasta, cu cuviinţă cinstind pomenirea ta, Siluane, din inimă slăvim pre Cela ce pre tine Bisericii mare propoveduitoriu al lui Hristos te-au dat.

LA VECERNIA CEA MARE

La Doamne strigat-am..., stihirile pe 6.

Glas 1. Podobie: Ceea ce eşti bucuria...

Cu veselie acum în cântări să lăudăm pre noul vlăstar al Afthonului, carele cu vrednicie la soborul Cuvioşilor s’a adăugat, ale căror bune-săvârşiri întocmai a urmat, pre Siluan de-Dumnezeu-văzătoriul, căutătoriul harului, şi arătătoriul.

Pre Dumnezeu, pre carele din pruncie îl căutai, Părinte, nu prin goală cunoş-tinţă, ci prin negrăita putere a Duhului l-ai aflat, stăruitoare rugi aducând, Siluane, ca neamurile toate să se umple de darul dumnezeiescului har.

Împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul omului este, precum nemincinos zice al nostru Dătătoriu de Lege; pentru aceasta, cu râvnă săpând, Siluane, aflat-ai curgerile ei, udând cu-mbelşugare pământul tău cel înţelegătoriu, şi sămânţele crescând.

Altele, Glas 2:

Podobie: Cu ce cântări de laudă...

Cu ce cântări de mulţămită vom răsplăti ţie folosinţa cea dela tine, Părinte de Dumnezeu slăvite, cei carii setea cu scrierile tale ne-am adăpat, şi cu prisosinţă ne-am învăţat, în iad a ţine mintea cea neţinută, şi prin nădejdile cele bune la mântuire a ajunge, Siluane de trei ori fericite, căci Duhul, Cuvioase, lumii întregi învăţătoriu te-au aşezat, cu totul nerătăcit.

Cădere se îngăduie sufletelor bărbăteşti, a îndreptării iconomie, temei cu-noaşterii de Dumnezeu făcându-se, şi vrăjmaşului desăvârşită surpare; căci, în chip înţelegătoriu, dorului celor cereşti toate puterile supuind, şi numai către Dumnezeu îndreptându-se, de darurile cele nezidite îmbelşugat se împărtăşesc, şi de cel vechi Adam dezbrăcându-se, cu Hristos de un chip se arată.

În dar ai luat dela Născătoarea de Dumnezeu pocăinţa cea mântuitoare; căci, când şarpele în vis ai înghiţit, Ea atunci te-a mustrat, neplăcându-i vieţuirea ta, şi dorul nevoinţei în sufletul tău a aprins, Siluane preafericite; pentru aceasta plângerea cheie ai aflat, noianul milostivirilor Domnului cu dânsa des-chizând, prin prea aleasa vieţuire aghioriticească.

Slavă... Glas 6:

Preaiubitoriul de oameni Dumnezeu, Hristos Domnul, înnoită mângâiere în zilele cele de pre urmă, şi Evanghelie însuflată, şi neprihănită icoană a Lui, pre fericitul Siluan ne-au dăruit; la carele ca la un părinte al nostru privind, de duhovnicească bucurie ne umplem, şi călăuză tare pre acesta având, calea cea către Dumnezeu fără de clătire săvârşim. Pentru aceasta, cu mulţămită dând glas, către Dânsul strigăm: Slavă ţie, Doamne, cela ce în fieştecare neam pre Sfinţii tăi prealuminoase stele îi arăţi, prin carii pre tine, Soarele cel neînserat, văzându-te, ne luminăm.

Şi acum...

Cine nu te va ferici, Preasfântă Fecioară, sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta? Că cel ce au strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-născut, acelaşi din tine, cea Preacurată, au ieşit, negrăit întrupându-se, din fire Dumnezeu fiind, şi cu firea om făcându-se pentru noi, nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pre acela roagă, Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

Sau a Praznicului.

Vohod: Lumină lină...

Prochimenul zilei, şi citirile:

Dela înţelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 3: 1-9.

Sufletele drepţilor sânt în mâna lui Dumnezeu, şi muncă de dânsele nu se va atinge. Părutu-s’a în ochii celor nepricepuţi a muri, şi pedepsire s’a socotit ieşirea lor, şi mergerea lor dela noi sfărâmare, iară ei sânt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi muncă, nădej-dea lor este plină de nemurire, şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu au ispitit pre dânşii, şi i-au aflat luişi vrednici. Ca aurul în ulcea, aşa i-au lămurit, şi ca o jertfă de ardere de tot i-au priimit. Străluci-vor în vremea cercetării sale, şi ca scânteile pre paie vor fugi. Judeca-vor limbi, şi vor stăpâni noroade, şi va împărăţi întru dânşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre dânsul vor înţelege adevărul, şi credincioşii în dragoste cu dânsul vor petrece. Că har şi milă este întru cuvioşii lui, şi cercetare întru aleşii lui.

Dela Înţelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 4: 7-15.

Dreptul, de va ajunge să se săvârşească, întru odihnă va fi; căci bătrâneţile sânt cinstite nu cele de mulţi ani, şi nici cele ce cu numărul anilor se măsoară. Ci cărunteţea oamenilor este înţelepciunea, şi vârsta bătrâneţii – viaţa cea nepângărită. Bineplăcut lui Dumnezeu făcându-se, Domnul l-au iubit, şi trăind între păcătoşi, s’a mutat de pre pământ. Răpitu-s’a, ca nu cumva răutatea să schimbe cunoştinţa cugetului lui, sau vicleşugul să amăgească sufletul lui. Căci vraja răutăţii întunecă pre cele bune şi ameţeala poftei schimbă mintea cea fără de răutate. Săvârşindu-se degrab, cel drept a plinit ani îndelungaţi. Căci plăcut era Domnului sufletul său, pentru aceasta au grăbit să-l scoaţă din mijlocul vicleşugului. Iar no-roadele văzând, nu au chibzuit, nici şi-au pus în gând una ca aceasta, că har şi milă este întru cuvioşii lui, şi cercetare întru aleşii lui.

Din Prorocia lui Ioil citire

Cap. 2: 28-31.

Acestea zice Domnul: Şi va fi dupre aceasta, şi voiu turna din Duhul Meu preste tot trupul şi vor proroci fiii voştri şi fiicele voastre, şi bătrânii voştri vise vor visa, şi tinerii voştri vedenii vor vedea. Şi preste robii Mei şi preste roabele Mele în zilele acelea voiu turna din Duhul Meu. Şi voiu da semne în ceriu şi pre pământ, sânge şi foc şi fumegare de fum; soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, mai nainte de a veni ziua Domnului cea mare şi strălucită.

LA LITIE

Stihirile samoglasnice, Glas 1

Ca pre o pârgă preacinstită, lumea acum lui Dumnezeu te aduce, Siluane de Dumnezeu cinstite, şi ca pre o cumpănire a fărădelegii, şi dulceaţă pierzătoare a amărăciunii păcatului. Iară mai vârtos se bucură de tine Afthonul cel născătoriu de sfinţenie, al cunoştinţei cugetului mare lăcaş de nevoinţă, ca cela ce aprig purtătoriu de biruinţă împrotiva vrăjmaşului te are, şi dascăl a toată lumea, din cele ce însuţi ai pătimit, prin carele harul aflăm, şi Domnului casnici ne facem.

Glas 2

Afară din lume făcându-te, cu rugăciunile Păstoriului lui Dumnezeu, în cup-toriul iadului ai intrat, Părinte, ca aurul prealămurit, şi de flăcările lui arzându-te, aflatu-ţi-ai odihna în locul liniştirii céii dupre Dumnezeu, în Afthonul cel de monahi hrănitoriu, unde Lavra Panteleimonului te-a priimit ca pre o oaie de Dumnezeu însetată, şi vas preacinstit te-a lucrat, lăcaş al Mân-gâietoriului, trâmbiţă a dumnezeieştii iubiri, alăută a pocăinţei, liră a dragostei celei adevărte, şi al neziditelor lucrări arătătoriu.

Glas 3

Pus-ai pre piatra pocăinţei picioarele tale, Siluane, socotind neîntârziat că „Aicea voiu muri pentru păcatele mele” ; pentru aceasta, prin neîncetată pomenirea Domnului, lucrarea rugăciunii dela Maica lui Dumnezeu ca pre o răsplată ai priimit, prin carea ale dracilor neruşinate năvăliri ai biruit, ca un înger vieţuind, în priveghere stând, şi înaintea feţei Domnului rămâind: căruia har învredniceşte şi pre noi, cei ce cu laude cântăm pomenirea ta.

Glas 4

Cea a Stăpânului venire pururea înaintea ochilor având, ca un credincios iconom al harului său la moară fraţilor tăi slujeai, unde te-ai şi învrednicit de negrăita arătare a lui Hristos, Pâinii Vieţii; din carea cu taină gustând, întru desfătarea şi înţelegerea tainelor ai pătruns, în multe chipuri părăsit fiind, din iconomie, ca harul şi mai însetat să cauţi; căruia şi pre noi fă părtaşi, Părinte Siluane, mare văzătoriule de Dumnezeu.

Slavă... Glas 5:

În Duhul Sfânt pre Hristos cel Viu văzând, belşug de viaţă ai luat, Siluane, preacuvioase. Şi asemenea icoanei lui făcându-te, mulţi paşi abătuţi de povara cea grea a păcatului ai îndreptat; şi prin cercare învierea sufletului trăind, credinţa către Dumnezeu îţi întăreai, luminat împrejur de lumina Thavorului. Pentru aceasta, Părinte, propoveduitoriu te-ai făcut, precum au iconomisit ţie Dumnezeu: priimeşte şi dela noi ceste neiscusite graiuri de mulţămită, şi, cu nebiruitele tale rugăciuni, dăruieşte nouă harul Duhului.

Şi acum... Fericimu-te pre tine..., sau a Praznicului.

LA STIHOVNĂ

Stihirile Glas 5, însăşi Podobia:

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te, Siluane preaminunate, lauda Rusiei cea de Dumnezeu odrăslită, slava Muntelui celui Sfânt, al Bisericii lui Hristos propoveduitoriu preamare al dumnezeiescului har, îndreptarea celor ce cad, mângâierea celor ce stau tari în credinţă, temeluirea în Hristos a celor fără de nădejde, a smereniei carte în-sufleţită, fericite, pentru ca lăudându-te să ne rugăm: Fă să locuiască, Cuvioase, în inimile noastre Duhul Sfânt, cu sfintele tale rugăciuni către Dumnezeu, pre carele luminat prin viaţa ta l-ai slăvit.

Stih: Răbdând am răbdat pre Domnul...

Bucură-te cela ce, prin lucrarea darurilor harului, cu Hristos te-ai unit, nicicum putând a răbda a harului părăsire, Siluane, pre carele prea nemincinos l-ai cunoscut că este viaţa ta, rugăciunea lucrând până la sânge, Cuvioase, ca pre o tânguire pentru întreaga zidire, iară mai vârtos pentru cei adormiţi, iubitoriule de suflete. Cu anevoie lucru este nouă, fericite, vieţuirea ta a povesti, căci tu cu altfel de suflare a Duhului ai suflat, iară noi cu lucrurile vieţii cesteia sântem împleticiţi.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă...

Bucură-te, al gândurilor celor amăgitoare risipitoriu, şi al dracilor pierzătoriu, al trezvitoarei inimi preafericit păzitoriu, a simţirilor luminarea cea strălucită, şi împreună-unime, sabie carea tai pornirile slavei celei deşarte, cort prealuminos al luminii celei nezidite, lauda cea mare a Muntelui Afthonu-lui, fericite, unde tainele celor negrăite ţi s’au dezvăluit, pre carile nici ochiul a văzut, nici mintea omenească a cuprins; gura Domnului, carea vesteşte oamenilor dumnezeiasca voie.

Slavă... Glas 8:

Priimeşte şi nu lepăda, împreună-pătimitoriule Părinte, această mică laudă a noastră, însă de părinţi iubitoare. Căci cu ce cuvinte voiu lăuda vieţuirea ta cea minunată, Cuvioase? Că asemenea nevoitorilor celor din vechime te-ai făcut, şi ca un luceafăr, sufletele cele rătăcite în noaptea adâncă a întune-recului păcatului la cunoaşterea de Dumnezeu călăuzeşti, şi dobândirea Duhului nu cu cuvintele, ci cu vieţuirea ta înveţi. Pentru aceasta, Siluane, pre tine văzând, ne minunăm, şi fericim ţinutul carele te-a dăruit nouă, şi mărim patria ta cea duhovnicească, în carea de sfinţenie te-ai umplut: Rugămu-te, cela ce eşti cea mai de pre urmă şi mare slavă a aghioriţilor, soleşte către Domnul pentru noi.

Şi acum... Fecioară nenuntită..., sau al Praznicului.

Acum slobozeşte... Sfinte Dumnezeule, şi celelalte. Şi Otpust.