Sunt trimise de Dumnezeu, precum stă scris: El porunceşte zăpezii: "Cazi pe pământ", şi ploilor îmbelşugate: "Stăruiţi cu putere!"(Iov 37:6). Nu vor absenta vreodată, împlinind cuvântul Creatorului, acum şi mereu – căci, Va înceta oare Libanul să mai primească zăpadă? (Ieremia 18:14) – şi lăudându-l pururea împreună cu focul, gheaţă, grindina, suflarea de vânt şi cele asemenea lor (Psalmi 148:8). Zăpezile cad iarna, desigur: Precum este zăpada în timpul verii şi ploaia la seceriş, aşa nu-i place celui nebun cinstea(Pilde 26:1); pier odată cu venirea căldurii: cum se topeşte zăpada, ele [puhoaiele] şi seacă şi, cum se încălzeşte, ele se usucă pe loc (Iov, 6:16-17) şi adapă, necesar, pământul: Precum se coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până nu adapă pământul şi-l face de răsare şi rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare, aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui (Isaia 55:10-11).

Sfintele Scripturi folosesc albul zăpezii pentru descrieri explicite. Astfel este descrisă lepra Zis-a Domnul iarăşi: "Bagă-ţi mâna în sân!" Şi când [Moise] a scos-o din sân, iată mâna lui era albă ca zăpada de lepră (Ieşirea 4:6), de obicei ca semn al pedepsei divine: Şi iată că Mariam era leproasă, [albă] cum e zăpada (Numeri 12:10), sau Lepra lui Neeman se va lipi de tine şi de urmaşii tăi pentru totdeauna! Şi a plecat acela de dinainte-i plin de lepră, ca zăpada (4 Regi 5:27).

Mai copleşitor, albul zăpezii este simbol al purităţii: Erau într-însa [cetatea Ierusalimului] nazireii mai curaţi decât zăpada şi mai albi ca laptele (Plângeri 4:7) şi al curăţirii sufleteşti a păcătosului pocăit: Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai alb decât zăpada mă voi albi (Psalmi 50:7), după cuvântul Domnului: Chiar dacă păcatele voastre vor fi roşii ca focul, Eu ca zăpada le voi albi (Isaia 1:18).

Puritatea sufletească a îngerului este evidenţiată de înfăţişarea ca fulgerul, dar şi prin îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada (Matei 28:3).

În sfârşit, prin zăpadă sunt descrise caracteristici ale lui Dumnezeu în Slava Sa: Cel Vechi de Zile a şezut; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Lui era ca lâna curată (Daniel 7:9).

Asemenea lui Dumnezeu (Tatăl), Fiul Omului cel Înviat are capul şi părul Său albe ca lâna albă, ca zăpada (Apocalipsa 1:14). Aici sunt sugerate, eventual, preexistenţa Fiului lui Dumnezeu, şi/sau lipsa Sa de păcat.