Statul şi şcoala s-au separat de Biserică, încălcând Drepturile Omului

Puncte de vedere

Statul şi şcoala s-au separat de Biserică, încălcând Drepturile Omului

    • Statul şi şcoala s-au separat de Biserică, încălcând Drepturile Omului
      Statul şi şcoala s-au separat de Biserică, încălcând Drepturile Omului

      Statul şi şcoala s-au separat de Biserică, încălcând Drepturile Omului

Anul 2034. Masive şi îndelungi proteste stradale, dar şi furtunoase dezbateri în Parlament au obligat Guvernul României să adopte rapid mult aşteptata Lege a Separării Bisericii de Stat şi a Şcolii de Biserică. În exclusivitate pentru Adevărul, am obţinut jurnalistic-futuristic textul integral, înainte de a fi promulgat şi trimis la Monitorul Oficial.

Legea nr. 666/2020

PRIVIND SEPARAREA BISERICII DE STAT ŞI A ŞCOLII DE BISERICĂ

 

Art. 1. Biserica se separă de stat.

Art. 2. Pe teritoriul Republicii se interzice emiterea oricăror legi sau decizii locale care ar stânjeni sau ar îngrădi libertatea con­ştiinţei sau ar stabili diverse avantaje ori privilegii pe baza apar­tenenţei religioase a cetăţenilor.

Art. 3. (1) Fiecare cetăţean poate să profeseze orice religie sau să nu profeseze nici una. Orice privaţiuni de drepturi legate de practicarea unei credinţe sau de nepracticarea nici unei credinţe se anulează.

(2) Din toate actele oficiale se va înlătura orice fel de indicaţie cu privire la apartenenţa sau neapartenenţa religioasă a cetăţenilor.

Art. 4. Actele instituţiilor de stat şi ale altor instituţii obşteşti de drept public nu vor fi însoţite de nici un fel de rituri sau ceremonii religioase.

Art. 5. (1) Exercitarea liberă a riturilor religioase este asigurată în mă­sura în care acestea nu tulbură ordinea socială şi nu sunt însoţite de atentate la drepturile cetăţenilor Republicii.

(2) Autorităţile locale au dreptul de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura, în asemenea cazuri, ordinea şi securitatea socială.

Art. 6. (1) Nimeni nu poate, invocând concepţiile sale religioase, să se sustragă de la îndeplinirea îndatoririlor cetăţeneşti.

(2) Abateri de la această dispoziţie, cu condiţia înlocuirii unei în­datoriri cetăţeneşti prin alta, se admit în fiecare caz în parte numai pe baza unei hotărâri a instanţelor competente.

Art. 7. Jurământul religios se desfiinţează.

Art. 8. Actele de stare civilă sunt întocmite exclusiv de autorităţile civile: oficiile de înregistrare a căsătoriilor şi naşterilor.

Art. 9. (1) Şcoala se separă de Biserică.

(2) În toate instituţiile de învăţământ, de stat sau particulare, în care se predau obiecte de cultură generală, nu se admite predarea religiei.

(3) Cetăţenii pot să predea şi să înveţe religia în mod particular.

Art. 10. Toate asociaţiile bisericeşti şi religioase sunt supuse dispo­ziţiilor generale privitoare la asociaţiile şi organizaţiile private şi nu beneficiază de nici un fel de privilegii şi subvenţii nici din partea Statului, nici din partea organelor sale locale, fie autonome, fie regii proprii cu auto­administrare.

Art. 11. Nu se admite perceperea forţată de taxe şi impozite în folo­sul asociaţiilor bisericeşti şi religioase şi nici măsuri de constrângere sau de pedepsire din partea acestor asociaţii îndreptate împo­triva membrilor lor.

Art. 12. Nici un fel de asociaţii bisericeşti şi religioase nu au dreptul să posede proprietăţi. Ele nu sunt considerate persoane juridice.

Art. 13. (1) Întreaga avere a asociaţiilor bisericeşti şi religioase este declarată bun al poporului.

 (2) Clădirile şi obiectele destinate în mod special exercitării cultu­lui se dau în folosinţă gratuită asociaţiilor religioase respective, prin decizii speciale ale autorităţilor de Stat centrale sau locale.

 

Comentariul redacţiei. Precum puteţi observa, dragi cititori, Legea conţine şi un articol surpriză (art. 13), un adevărat ghinion pentru averile bisericeşti, care se vor seculariza integral, în favoarea poporului, căruia Biserica (această castă groaznică de vampiri energo-financiari) i-a parazitat atâta vreme buzunarele şi resursele materiale (clădiri, terenuri, păduri, ape etc.).

Vom reveni cu amănunte.

 

STOP. . . să revenim în 2014.

 

Vi se pare un scenariu futurist? Un pamflet la adresa celor ce azi susţin excluderea religiei şi a simbolurilor religioase din spaţiul public? O satiră demnă de domeniul SF care priveşte pe susţinătorii secularismului umanist? Ei bine, textul nu se doreşte a fi nimic din toate acestea.

Dinainte de a fi secular-umaniştii au existat…comuniştii.

Legea pe care aţi citit-o este relatarea integrală, doar diortosită pe alocuri, a textului Decretului Consiliului Comisarilor Poporului din Uniunea Sovietică, aprobat în 23 ian. 1918.

Textul se poate studia în forma originală fie în volumul „Călăuza ateistului”, Ed. Politică, 1961, p. 588-589, fie în revista „Culegere de legi şi dispoziţii ale guvernului muncitoresc-ţărănesc”, nr. 18, an 1918, p. 263, editată în Uniunea Sovietică.

Eu unul, după citirea acestui Decret, am o nouă confirmare a adevărului biblic conform căruia: „Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.

De aceea, înţelepţii ne-au lăsat o vorbă: Nu uita greşelile istoriei ci învaţă din ele.

 

Căci scoaterea Religiei din școlile publice ar fi un atentat la adresa Drepturilor Omului. Citez Art. 18:

Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conștiintă și religie; (până aici citează și secularii,dar mai departe ignoră cu bună știință)acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alții, atât în mod public, cât și privat, prin învățătură, practici religioase, cult și îndeplinirea riturilor.

Așadar, manifestarea publică, prin învățătură, a religiei este un drept universal, inalienabil. Modalitatea în care se face este însă treaba specialiștilor în pedagogie, nu a amatorilor.