Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a analizat în ședința de marți, 17 ianuarie a.c., două spoturi publicitare ale companiei Romtelecom, difuzate în perioada sărbătorilor Nașterii Domnului, trimițând scrisori de atenționare canalelor media care le-au promovat. Mai mulți membri ai CNA, printre care maestrul Dan Grigore și actorul Mihai Mălaimare, au declarat că s-au simțit jigniți de respectivele producții.

Ideea după care au fost produse reclamele (pe care sigur le știți) este foarte simplă: construirea unui mesaj comercial prin „fructificarea” unui bagaj cultural preexistent, în speță a liniilor melodice purtate de colindele „Domn, Domn, să-nălțăm!” și „Iată vin colindători!”. Una era interpretată de Cleopatra Stratan, acompaniată de Pavel Stratan, cealaltă de un grup coral profesionist, al cărui dirijor are studii teologice. Dacă mai adăugăm faptul că șeful companiei, care a beneficiat de aceste reclame, este cunoscut ca fiind un bun creștin ortodox, ne dăm seama că analiza situației într-o notă moralizatoare nu are nici un sens. (O foarte bună analiză a fost făcută în portalul Doxologia, chiar după primele difuzări ale reclamelor, de domnul profesor Constantin Cucoș, pe care o puteți citi aici.)

Revenim la ședința CNA. Mai mulți membri marcanți ai Consiliului și-au declarat dezacordul față de asemenea practici. Desigur, compania s-a apărat, asigurând consiliul de cele mai bune intenții, argumentând că cele două colinde sunt creații populare laice, nu liturgice, și, astfel, nu se aduce atingere sentimentului creștin, că dirijorul teolog ar fi fost primul care s-ar fi sesizat dacă ceva nu ar fi fost în regulă etc.

Era și firesc ca Romtelecom să încerce să se apere cu cele mai bune argumente. E vorba de prestigiul unei companii care nu are nici un interes să-și lezeze clienții, pentru că asta înseamnă să obții exact opusul a ceea ce urmăreai prin reclame. Părerea mea este că tocmai opusul s-a obținut și cred că secvența „Rom-Rom-telecom” a enervat pe multă lume.

Acest caz mai aduce însă în prim-plan o chestiune. Cum cei care au fost implicați în toată această afacere nu sunt oameni străini de problematica teologică – dimpotrivă! – avem un exemplu tipic de acțiune secularizantă asumată conștient: secătuirea de conținutul teologic nativ și transferarea formelor unor semnificanți alogeni, improprii. Argumentul că cele două colinde „sunt de sorginte laică şi nu colinde religioase” este neserios. Nu ai nevoie de multă inteligență sau de prea mult timp de reflecție ca să-ți dai seama că unele producții ale tradiției nu pot fi ultragiate în acest fel, indiferent că e vorba de colinde, cântece de leagăn, doine etc.

Dacă asemenea reclame ar fi fost difuzate înainte de '89, astăzi s-ar fi vorbit despre curajul producătorilor, într-o epocă în care cenzura comunistă amenința orice formă de mărturisire creștină. S-ar fi vorbit atunci despre o inteligentă metodă de difuzare a mesajului creștin, subînțeles în melodie. Astăzi, însă, acest gen de reclamă este, în cel mai bun caz, un exemplu de lipsă de inspirație, derizoriu, inadecvare, non-valoare etc.

Personal, am convingerea că aceste reclame nu vor mai apărea la anul.