Constructor de corabie, comandant de navă și conducător - harul lui Noe

Puncte de vedere

Constructor de corabie, comandant de navă și conducător - harul lui Noe

    • Constructor de corabie, comandant de navă și conducător - harul lui Noe
      Foto: Bogdan Zamfirescu

      Foto: Bogdan Zamfirescu

Omul structurat prin virtuți are capacitatea rapidă de a performa și în profesie. Adevăratul profesionalism vine din trăirea virtuților. Altfel, profesioniști robotizați pot fi mulți, oameni mai puțini. „Să fii domn e o-ntâmplare, să fii Om e lucru mare!”, spune un cântec. Noe are acest lucru mare în fișa postului, este Om și toate celelalte vor veni prin binecuvântarea divină: inițiativa, îndemânarea, capacitatea de înțelegere, asimilare și aplicare a informațiilor tehnice, abilitatea, responsabilitatea managerială.

Și i-a pus numele Noe, zicând: „Acesta ne va mângâia în lucrul nostru și în munca mâinilor noastre, la lucrarea pământului pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu” (Facerea, 5-29)

Lameh, tatăl lui Noe, trasează coordonatele harice ale fiului. Rolul copilului, peste ani, nu este doar acela de a supraveghea neputința părinților bătrâni prin administrarea telefonică a două convorbiri compensate cu taxă inversă. Deși sunt firești neputințele umane chiar și pentru un patriarh al Vechiului Testament, copilul nu este educat pentru a fi un toiag silitor al bătrâneților, ci pentru a deveni un spirit dinamic, responsabil și demn de moștenire.

Noe devine partener activ în lucrarea părinților care par a fi în puterea moștenirii, la vârsta maturității moștenitorului. El va da o mână de ajutor „în munca mâinilor noastre”. Lameh își privește cu încredere și optimism fiul, atât în leagănul primilor pași, cât și în pașii ce vor da sens educației și muncii depuse de către părinți. Lameh și soția lui creează și împlinesc, pentru ca Noe să desăvârșească. El va veni cu un impuls de inițiativă, creativitate și tinerețe. Părinții sădesc, iar copiii culeg roadele. A culege roadele reprezintă o șansă a urmașilor, dar și o mare responsabilitate. Responsabilitatea fiului este determinată de iubirea și speranța părinților. Părinții nu îi lasă lui Noe povara datoriilor, ci lasă moștenirea în bună rânduială.

Copilul îi va mângâia pe părinți în lucrul lor. Noe și oricare copil prefigurat în calitățile sale va fi recunoscător și va aprecia rezultatul muncii depuse. Moștenirea sufletească, intelectuală și materială a părinților va fi ocrotită și garantată de recunoștință. A mângâia lucrul înseamnă a ocroti casa și grădina moștenite, a se bucura și a se folosi cu dragoste de acestea, a fi prezent în tradițiile familiei. A mângâia lucrul mai înseamnă a mulțumi pentru cântecul de leagăn, pentru pâinea și educația dăruite din experiența iubirii părintești.

A mângâia în munca mâinilor noastre înseamnă a participa activ la economia casei și gospodăriei, a continua și a împlini tradiția și idealurile morale și profesionale ale familiei. De asemenea, acumularea experienței profesionale și cultivarea abilităților își găsesc sensul aici. Urmarea părinților în profesie sau în administrarea unei afaceri reprezintă o mângâiere în munca mâinilor noastre. Atributul mângâietor elimină ignoranța și superficialitatea. Prin virtuți, conștiinciozitate, respect și experiență, lucrarea pământului se desăvârșește. Blestemul este alungat de mâinile faptelor bune. „Noe însă a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu. Iată viața lui Noe: Noe era om drept și neprihănit între oamenii timpului său și mergea pe calea Domnului” (Facerea 6, 8-9).

În cele trei calități ale lui Noe, analizăm tot CV-ul profesional al viitorului constructor de corabie, comandant de navă și conducător. În Sfânta Scriptură nu se menționează nimic despre abilitățile tehnice sau manageriale ale lui Noe. Știm din dorința profetică a părintelui Lameh că va avea un rol mângâietor, din care derivă un spirit artistic, generos și protectiv. Noe este ales constructor și conducător pentru calitățile sale morale.

La Noe, harul lui Dumnezeu este lucrător. El reușește să construiască corabia, să înțeleagă limbajul tehnico-divin și să aibă îndemânarea practică, datorită virtuților. Dumnezeu și Noe, asemănători în chip și asemănarea calităților, vorbesc aceeași limbă. Noe nu are nevoie de interpretarea și adaptarea mesajului, așa cum avem nevoie în zilele noastre. Neprihănirea îl ridică la posibilitatea participării și înțelegerii dialogului supranatural. Noe lucrează metodic, dar fără o metodologie și o procedură uniformă. El e drept și cinstit, dar nu politic corect. Misiunea mondială a acelor vremuri nu mai are timp de proceduri.

Oamenii, asemănători lui Noe în lungimea de undă a Duhului Sfânt, au șansa, până la sfârșitul veacurilor, să vorbească și să asculte în Cuvântul înălțat la Ceruri și coborât, iar și iar, în șoapta tainică a inspirației. Noe era un om care a aflat har. Prin acest har nu mai avea nevoie de multiple specializări în arta construcției și cârmuirii corăbiilor, în geografie și geologie, astronomie, biologie, economie și alte ramuri ale cunoașterii, necesare în vremea Potopului. Dumnezeu sădește în pământul roditor al ființei virtuoase înțelepciunea și priceperea transdisciplinară.

Noe era om drept. Virtuțile sunt cele care întăresc încrederea lui Dumnezeu în acest om aflat în fața primei misiuni planetare de salvare a umanității și a ecosistemului. Pentru omul înnobilat de virtuți, cunoștințele profesionale se acumulează ușor. Noe este curat și bine întemeiat în omul cel tainic al inimii, din acest motiv Logos-ul inspirației curge fluent în sângele său. Noe lucrează cu har și, de aceea, primește har peste har. El este conștient de încrederea deplină pe care i-o acordă Dumnezeu și acceptă misiunea fără ezitare. Având încredere în Cuvânt și înțelegând semantica Lui, are încredere în gândurile și cuvintele sale, ce se vor transforma în acțiuni și lucruri.

Încrederea în Dumnezeu determină smerita și adevărata încredere în sine. Toate celelalte stări și atitudini de „beție cu apă rece” sunt efecte ale cultului personalității altoit cu frustrarea omului însăilat în graba treptelor. Dumnezeu caută oameni de încredere, care să desăvârșească lucrarea Pământului. Liturghia de fiecare zi se poate celebra de către fiecare om în meseria și vocația sa.

Omul structurat prin virtuți are capacitatea rapidă de a performa și în profesie. Adevăratul profesionalism vine din trăirea virtuților. Altfel, profesioniști robotizați pot fi mulți, oameni mai puțini. „Să fii domn e o-ntâmplare, să fii Om e lucru mare!”, spune un cântec. Noe are acest lucru mare în fișa postului, este Om și toate celelalte vor veni prin binecuvântarea divină: inițiativa, îndemânarea, capacitatea de înțelegere, asimilare și aplicare a informațiilor tehnice, abilitatea, responsabilitatea managerială.

Noe era om drept. Având conștiință și spiritul dreptății, el are responsabilitate față de toate ființele vii din corabie. Dumnezeu nu dă pe mâna oricui soarta oamenilor, a viețuitoarelor și a pământului. Corabia va fi făcută întocmai după indicațiile lui Dumnezeu. La omul drept, mântuiala nu este nici măcar în afara corabiei. Omul drept respectă termenele și condițiile de realizare și îndeplinire.

Noe era neprihănit între oamenii timpului său, își cunoaște rostul și nu-și pierde menirea, socializând cu trend-ul. El este un om de vocație, se evidențiază prin statutul moral și etic, este independent și liber de tentațiile și contextul vremii sale. Noe mergea pe calea Domnului. Aceasta înseamnă că urma Calea, Adevărul și Viața, deși nu exista încă o lege scrisă a poruncilor și a conduitei de viață. Conștiința și faptele scriseseră poruncile și numele Domnului în ființa acestui om. Gândirea, intuiția și cumpătarea erau calități care-l țineau departe de tentațiile care perturbă suflarea divină din noi. A merge pe calea Domnului înseamnă a fi dăruit cu atributele dumnezeirii, la scara Pământului.