În mijlocul credincioşilor s-a aflat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, care le-a vorbit despre virtuţile Sfântului Gheorghe.

Ofiţer în garda imperială

„Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a trăit între anii 270 şi 303 până la 23 aprilie când a murit ca mucenic. S-a născut în Capadocia şi atunci când a rămas orfan de tată a fost luat de mama sa şi a mers în Cezareea Palestinei de unde era mama sa care avea averi multe. Acest tânăr crescut în credinţă de către mama sa a învăţat bine şi a fost un om foarte sprinten, înţelept şi curajos. De aceea, el a intrat în armată şi a devenit chiar ofiţer în garda imperială. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, în prezenţa împăratului, s-a opus măsurilor îndreptate împotriva creştinilor şi a mărturisit că el este creştin. Împăratul a fost surprins şi mirat. Sfântul Gheorghe a fost supus unor torturi, unor chinuri deosebit de grele. A fost pusă o piatră de gâtul său încât aproape că a rămas corpul turtit şi abia putea să mai vorbească. A fost tras pe o roată care avea cuie, a fost aruncat într-o groapă cu var nestins, a fost otrăvit, dar din toate acestea a scăpat cu ajutorul lui Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a evidenţiat şi modelul de mărturisitor al Sfântului Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă.

Vine de la Hristos puterea martirilor de a suferi chinurile şi a accepta moartea

„Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ca pildă de martir, mărturisitor al credinţei până la moarte, a devenit foarte popular, a făcut o mulţime de minuni după moarte. A scăpat de la moarte o tânără care urma să fie înghiţită de un balaur căruia însă Sfântul i-a înfipt o lance în gâtlej. Astfel, a scăpat tânăra care urma să fie mâncată de balaurul ce se afla într-un lac în apropiere de Beirut. De aceea, în icoanele ortodoxe el apare şi călare pe un cal alb, omorând un balaur. Balaurul a devenit simbolul răului. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ne arată puterea credinţei martirilor. Credinţa martirilor nu este o simplă convingere intelectuală, ei nu apără o idee, ci martirii arată o legătură deosebită a credinciosului cu Hristos cel răstignit şi înviat încât vine de la Hristos puterea lor de a suferi chinurile şi a accepta moartea. De aceea, încă în primele veacuri s-a spus Christus in martyreest, adică Hristos este prezent în martiri”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

La final, Patriarhul României a oferit în dar Mănăstirii mai multe volume publicate la Editurile Patriarhiei, iar credincioşilor prezenţi Pastorala de Înviere şi iconiţe reprezentând pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

Mănăstirea Cernica a fost întemeiată în 1608 de vornicul Cernica Ştirbei, mare vornic al lui Mihai Viteazul şi al lui Radu Şerban. Pe locul respectiv a fost o aşezare monahală mai veche. Biserica ridicată de el a primit hramul Sf. Nicolae. De la acest hram şi-a luat numele ostrovul pe care se află construcţia. Mănăstirea denumită la început Grădiştea Floreştilor şi-a schimbat cu vremea numele, adoptându-l pe cel al ctitorului său. Vechea biserică a lui Cernica a fost adaptată nevoilor crescânde ale călugărilor, în special de stareţul Gheorghe care, în 1781, când începe păstoria, o găseşte într-o stare de părăsire. Actuala biserică a fost construită după cutremurul din 1802 de stareţul Timotei şi terminată în 1815. Este o construcţie grandioasă (din biserica lui Cernica, astăzi se mai cunoaşte doar fundaţia). (Sursa: patriarhia.ro)