Conform tradiţiei, rugându-se într-o noapte pentru îndrumare în a-i ajuta pe ceilalți, Sfântul Stelian a simțit o prezență dumnezeiască, fiind cuprins de slava cea mare a Sfântului Duh. A doua zi, a ieșit din peștera sa cuprins de o bucurie și pace duhovnicească pe care nu le mai cunoscuse înainte.

În peregrinările lui obișnuite, în care sfătuia și mângâia, s-a simțit atras să-și așeze mâna pe un copil rănit, ceea ce înainte nu îndrăznise să facă. A simțit puterea Domnului trecând asupra copilașului suferind – prin mâna sa cea întinsă. Copilul și-a revenit imediat, iar de atunci, Sfântul Stelian a fost căutat de către fiecare suflet aflat în suferință.

Peștera sa a devenit un loc de pelerinaj, mulți dintre bolnavi primind vindecări complete prin puterea lui și prin marea lor credință în Dumnezeu.