În Republica Democrată Congo nu există loc unde femeile să se simtă în siguranţă. Violul a devenit o mare problemă în ţara africană situată pe locul doi ca număr de oameni, de când conflictul dintre armata naţională şi forţele armate rwandeze a izbucnit în 1998. Violul a fost folosit cu o eficacitate devastatoare pentru a umili, aduce la tăcere sau a distruge vieţilor multor femei.

Victimele sunt de multe ori răpite de către bărbaţi şi ţinute ostatice pentru multe săptămâni, luni sau chiar ani. O femeie numită Chiruku a fost violată de către patru bărbaţi şi a fost răpită din 2009. Atunci când a reuşit să scape cu ajutorul soţiei comandantului armatei, s-a întors cu copilul la soţul său. Acesta însă a repudiat-o pe motiv că a fost violată.

Supravieţuitoarele violului suferă – uneori pentru toată viaţa – de durere fizică şi emoţională, dar trebuie să lupte şi cu izolarea la care sunt supuse de rude, soţi sau comunitate. Uneori victimele sunt ostracizate sau alungate de către familiile lor.

„Aceste femei trebuie să se vindece de două ori” a spus Pascale Palmer, Ofiţer de Presă la Agenţia „Catholic Aid”. „Unii oameni spun că aceste femei au SIDA, iar copiii acestor femei sunt marginalizaţi şi batjocoriţi” a spus aceasta. Violul a devenit o epidemie în Congo, dincolo de ariile de conflict. „A devenit o parte a culturii congoleze” a spus Katie Harrison, Ofiţer Media al agenţiei „Tearfund” (Fondul Lacrimilor).

Emmanuel Baabo, ofiţer de evaluare din partea Centrului „HEAL” Africa, acuză justiţia disfuncţională şi forţele de poliţie pentru că permit violatorilor să scape nepedepsiţi. Francoise, o supravieţuitoare a violului a spus că tratamentul preferenţial al soldaţilor violatori este în măsură să stimuleze dorinţa civililor de a deveni violatori.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.christiantoday.com