Frate Emanuel, potrivit predaniilor sfinte, sufletul, după moartea trupului, se înfățișează înaintea tronului de judecată la 40 de zile de la despărțirea de trup. Până atunci, este purtat de îngeri ca să vadă frumusețile raiului, iar apoi muncile cele înfricoșătoare ale iadului. La sorocul rânduit, este judecat și rânduit la fericire ori la osândă veșnică. Întrebarea ta mi-a amintit de un monah din romanul Frații Karamazov al lui Dostoievski, părintele Zosima, care obișnuia să se roage zilnic așa: „pomenește, Doamne, pe cei ce astăzi s-au înfățișat spre judecată înaintea Ta”. Deci fiecare zi este o a patruzecea de când cineva a murit, iar sufletul său, în urma judecății particulare, este rânduit la fericire ori la osândă. Ce rost ar mai avea Judecata de obște, de la sfârșitul veacurilor? Dumnezeu, învață Biserica noastră dreptmăritoare, va judeca, va lua în considerare și efectele faptelor noastre în timp, în istorie. Or, aceste fapte pot rodi în timp lucruri mărețe, sau, dimpotrivă, odioase, malefice. Judecata universală are menirea de a face părtășie și trupului la fericire sau osândă veșnică. Doar faptele bune ori cele rele nu le-a săvârșit sufletul singur, ci cu trupul împreună. De aceea este firesc ca starea sufletelor s-o împărtășească și trupurile, care până atunci vor ședea în morminte simple, în cavouri somptuoase, pe câmpurile de luptă, în temnițe, lagăre de exterminare, înecate în mări, înghețate prin munți etc. Mai învață Părinții că de aceea este important să ne rugăm pentru cei adormiți. Prin faptele de milostenie făcute în numele lor și prin rugăciunile Bisericii, putem ajuta la schimbarea stării celor din iad, înduplecând pe Dumnezeu să-i rânduiască în lumina Raiului. După Judecata de Apoi, acest lucru va fi cu neputință.

    Bucurii în Duhul Sfânt!

    Pr. Mihail

Doamne ajuta!

Va multumesc din suflet pentru invatatura si pentru povestioara.Amai invatat ceva util pentru suflet(cum sa ne rugam pentru cei adormiti)