Astăzi, 11 octombrie, vin la Iaşi moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. Acestea vor fi aduse de la Mănăstirea Sf. Varlaam din complexul Meteora - Grecia de către o delegaţie elenă condusă de IPS Serafim, Mitropolit de Stagon şi Meteora, şi va fi întâmpinată la Aeroportul Internaţional din Iaşi în jurul orei 12.00 de o delegaţie a Centrului Epar­hial. Aceştia vor fi întâmpinaţi apoi la Catedrala mitropolitană de către PF Părinte Da­niel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, însoţit de membri ai Consiliului Eparhial, preoţi, diaconi şi autorităţi locale şi judeţene. Sfintele moaşte vor fi aşezate spre închinare lângă racla Sfintei Cuvioase Paras-cheva, urmând ca mâine, 12 octombrie, să fie purtate în pe­lerinajul „Calea Sfinţilor“.

Evenimentul este prilejuit şi de împlinirea anul acesta 1600 de ani de la trecerea la cele veşnice a unuia dintre cei mai mari teologi pe care Bise­rica îi are.

Orfanul cu educaţie aleasă

Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în jurul anului 354, în Antiohia, într-o familie de creştini evlavioşi. Tatăl său, Secundus, era unul dintre generalii Orientului (magister militum Orientis), iar mama sa, Antuza, provenea din una dintre cele mai ilustre familii ale Antiohiei. Ioan a avut ne­fericirea de a rămâne încă din copilărie fără tată, astfel că mama sa, rămasă văduvă la vârsta de doar douăzeci de ani, îl va creşte şi-i va oferi condiţiile necesare pentru educaţia fiului său de una singură. Averea rămasă de la părinţi şi de la soţ îi va per­mite Antuzei să-i ofere o educaţie aleasă, atât clasică, cât şi creştină, predată de cei mai renumiţi profesori ai vremii. Aşa se face că Ioan l-a avut profesor pe cel mai vestit ora­tor al vremii, Libaniu, şi peAndragatie filosoful. Educaţia creştină a primit-o mai întâi în familie, de la mama sa, iar mai apoi de la Meletie, episcopul Antiohiei, care l-a şi botezat, de la Diodor, stareţul unei mănăstiri din Antiohia şi profesor la şcoala teologică, şi de la ascetul Carterie. Fiind  o fire meditativă şi înclinată spre studiu, tânărul Ioan, pe lângă învăţătura primită de la dascălii săi, a mai acumu­lat, prin lecturi îndelungate şi meditaţii pătrunzătoare, şi învăţătura marilor Părinţi ai Bisericii din primele veacuri.

Avocatul lui Dumnezeu

Pentru puţină vreme, Ioan a fost avocat. După moartea mamei sale, prin anul 374, Ioan se retrage, împreună cu prietenul    său    Vasile, în munţii din apropiere, devenind monah şi punându-se sub ascultarea unui bătrân si­hastru sirian. După patru ani petrecuţi lângă acest ascet, se retrage vreme de doi ani într-o peşteră, unde a trăit de unul singur, supunându-şi trupul la o aspră asceză. În anul 381, episcopul Meletie, aflând de starea şubredă a sănătăţii sale, îl va chema la Antiohia, unde îl va hirotoni diacon. În anul 386, urmaşul lui Meletie, episcopul Flavian, îl va hiro­toni preot. Vreme de doi­sprezece ani, Ioan va predica în Antiohia în fiecare duminică şi sărbătoare, iar în post, chiar în fiecare zi, apărând dreapta credinţă în faţa unor erezii şi curente anti-creştine la acea vreme (pâgânismul, maniheismul, gnosti­cismul, arianismul, iudaismul) care, prin adepţii lor, încercau atragerea a cât mai mulţi adepţi. Excepţional cunoscător al oratoriei clasice greceşti, precum şi al Sfintei Scripturi şi al Tradiţiei Bise­ricii, Sfântul Ioan era mânat de dragoste faţă de Dumne­zeu şi faţă de cei săraci, motiv pentru care nu pregeta să îi îndemne la fapte bune, iar atunci când erau asupriţi, să le ia apărarea.

Ierarhul erudit şi milostiv

După moartea arhiepis­copului Nectarie al Constantinopolului, în 397, Sf. Ioan Gură de Aur devine, datorită influenţei lui Eutropiu, prim-ministrul împăratului Arcadiu, şi împotriva voinţei arhiepiscopului Teofil al Ale­xandriei, arhiepiscop al Constantinopolului (februarie 398). Ca arhiepiscop al cetăţii imperiale, Sf. Ioan oferea bani celor săraci şi văduvelor, con­struia spitale pentru bolnavi, case de adăpost pentru bătrâni şi săraci. A predicat şi a scris un număr impresionant de comentarii la Sf. Scriptură. A dezvoltat o operă misionară şi filantropică impresionantă, rămânând pentru generaţiile următoare un model de sluji­tor al lui Hristos.

Primul exil

Din cauza mai multor nedreptăţi comise de Eudoxia, care, după căderea lui Eutropiu, ajunsese suverană absolută în Imperiul Bizantin, Sfântul Ioan Gură de Aur a acuzat, în cuvântările sale, starea de decadenţă a elitelor imperiale,  atrăgându-şi  adversitatea mai marilor bi­zantini, în primul rând a împărătesei Eudoxia. Aceasta va reuşi trimiterea în exil a sfântului în anul 403, când, un sinod convocat de arhiepis­copul Teofil al Alexandriei, îl va caterisi pe Ioan.

Natura, în favoarea sfântului exilat

Ajuns până în Bitinia, Sfântul Ioan Gură de Aur este readus la Constantinopol, un­de poporul îl primeşte cu ma­re bucurie. Motivele şi contex­tul readucerii sale la Constantinopol