Copilul predicator

Atunci când a învăţat să spună Psalmul 50, Anastasie obişnuia să repete apăsat stihul: „Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale", arătându-şi parcă astfel chemarea timpurie spre a fi învăţător al Bisericii.
La vârsta de şapte ani tăia şi cosea foi de hârtie, închipuind o carte unde voia „să scrie cuvintele Domnului"! Chemarea sufletului său de copil se vădea şi în obiceiul de a se urca pe scaune ca să predice cuvântul Domnului Dumnezeu, de parcă s-ar fi aflat la amvon. Era dăruit cu o memorie atât de cuprinzătoare, încât ţinea minte tot ce auzea la biserică şi povestea celor de acasă.
Şcoala primară şi următoarele trei clase le-a terminat la Silivria. Dar, dat fiind că dorul de studiu întrecea cu mult posibilităţile  părinţilor săraci, a fost nevoit să plece la vârsta de 14 ani la Constantinopol să-şi caute de lucru. A intrat vânzător la o magazie. Putea astfel şi să studieze, şi să-şi ajute familia. Dragostea de carte şi dorinţa de a fi folositor creştinilor l-au făcut să adune pasaje din Scripturi şi din Sfinţii Părinţi, dar şi din filosofii greci ai antichităţii, cugetări şi cuvinte pline de înţelepciune ce i-au părut a fi de folos pentru suflet. Mai târziu a editat în două volume această antologie scrisă pe foiţe de hârtie, care a fost prima sa carte.

„Cel mai drag dintre arhierei şi cel dintâi între clerici”

La vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie se retrage în insula Hios, ca învăţător, timp de şapte ani. În 1873 este primit ca frate la Mănăstirea „Nea Moni", primind în 1877, când este hirotonit diacon, numele de Nectarie. În 1881 îşi obţine diploma de bacalaureat. Devine licenţiat al Facultăţii de Teologie din Atena, în 1886, întreţinându-se în şcoală din bursa pe care o căpătase. La 23 martie 1886 este hirotonit preot, în Catedrala Sfântului Sava, iar în august este ridicat la treapta de arhimandrit. I se încredinţează şi slujirea de predicator şi secretar al Patriarhiei. Mai târziu este trimis la Cairo, unde este numit consilier patriarhal.
În 1889, părintele Nectarie este hirotonit episcop, având funcţia de consilier patriarhal şi slujitor la Biserica „Sf. Nicolae" din Cairo (Egipt), unde dobândeşte bogate roade, atât în plan pastoral, cât şi admi-nistrativ.
Defăimat de oameni invidioşi, Sf. Nectarie este silit să se întoarcă în Grecia, lăsând în urmă credincioşi atât de îndureraţi încât, într-o scrisoare semnată de 900 dintre ei, aceştia scriau că „ne pleacă cel mai drag dintre arhierei şi cel dintâi între clerici".

A curăţat singur toaletele şcolii unde era director

În 1890, Sf. Nectarie este angajat ca preot predicator al Mitropoliei de Evia. Deşi primit cu răceală, câştigă repede încrederea credincioşilor, dar şi a autorităţilor bisericeşti care, în 1893, îi încredinţează conducerea Seminarului Teologic Rizareion din Atena. Ca director al seminarului, Sfântul Nectarie avea să schimbe profund concepţia profesorilor despre modul în care trebuie educaţi elevii teologi. Ca un bun păstor, îi învăţa pe toţi să îşi raporteze faptele şi iniţiativele la Mântuitorul Hristos. De exemplu, o bătaie între elevi s-a finalizat nu prin pedepsirea vinovaţilor, ci prin aceea că sfântul le-a adus la cunoştinţă faptul că va posti trei zile pentru ei. De atunci toţi se fereau să-l mai supere, cât de puţin. Puterea exemplului personal, blândeţea şi viaţa sa sfântă au dus la schimbarea inimilor tuturor, elevi şi profesori deopotrivă.
A rămas consemnată încă o întâmplare care vădeşte cât de mare era dragostea sa faţă de Dumnezeu şi de oameni. Deşi director, a curăţat singur toaletele şcolii. Sfântul s-a gândit că, dacă îngrijitorul este bolnav, va fi înlocuit şi îşi va pierde pâinea. Din iubire pentru aproapele, la cei 53 de ani ai săi şi cu toate ocupaţiile sale istovitoare, neţinând seama că era un arhiereu strălucit şi că avea o poziţie importantă, în fiecare zi, până la revenirea îngrijitorului, dimineaţa lua mătura şi buretele şi curăţa totul.

Făcător de minuni încă din timpul vieţii

Pensionat în 1908 din învăţământ, Sfântul Nectarie se retrage în insula Eghina, urmându-şi fiicele duhovniceşti, care încă din 1904 primiseră binecuvântarea duhovnicului pentru a reînfiinţa aici o mănăstire cu hramul „Sf. Treime". Părintele a participat la acest nou început cu tot sufletul. A muncit el însuşi, cot la cot cu zidarii, la ridicarea mănăstirii, fără să slăbească însă lucrarea rugăciunii. Toţi simţeau purtarea de grijă a lui Dumnezeu acoperindu-i pe cei care îl ascultau pe smeritul arhiereu Nectarie, de aceea obştea monahală a sporit, iar mănăstirea a fost ridicată repede.                ,
Sfântul Nectarie s-a învrednicit