Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

A. Principalele motive ale pelerinajului sunt următoarele:
1. Pelerinajul este un memorial-vizual al locurilor unde s-a arătat în lume iubirea şi lucrarea minunată a alui Dumnezeu pentru oameni şi prin oameni. Pelerinul vrea să atingă locul sfânt sau moaştele sfântului în care şi prin care s-a arătat prezenţa sfinţitoare a lui Dumnezeu într-un mod deosebit de intens, pentru ca el, pelerinul, să-şi intensifice credinţa şi iubirea sa pentru Dumnezeu.
2. De aceea, pelerinajul se face pentru a intensifica rugăciunea şi viaţa spirituală în general.
3. Pelerinajul este adesea un act spiritual de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El; astfel, pelerinajul este în sine un act de asceză şi o ofrandă de gratitudine.
4. Pelerinajul cuprinde şi un act de pocăinţă pentru păcate, fiind completat cu mărturisirea păcatelor şi rugăciuni de iertare pentru mântuirea sufletelor .
5. Pelerinajul poate fi motivat şi de o dorinţă puternică de a primi ajutorul lui Dumnezeu spre a realiza o lucrare importantă sau a primi vindecare de o boală fizică sau psihică.
B. Semnificaţiile spirituale profunde ale pelerinajului arată, în acelaşi timp, folosul său spiritual, atât pentru viaţa spirituală a pelerinului, cât şi pentru viaţa Bisericii în general. (Vezi Pierre Maraval, art. “Pelerinages Chretiens, în Dictionnaire de spiritualite, ascetique et mystique, Paris, 1984, t. 12; col. 901-909).
 
1.Pelerinajul - căutare şi experienţă a sensului sacru al existenţei

În pelerinaj Dumnezeu şi omul se caută reciproc şi se întâlnesc în mod spontan şi misterios. În acest sens, experienţa lui Avraam a devenit o icoană spirituală a pelerinajului. Avraam părăseşte patria sa, Urul Caldeii, şi pleacă departe, către o ţară pe care Dumnezeu i-o promite, spre Canaan (Facere 12, 1-5).
Pelerinajul lui Avraam este răspunsul lui la chemarea  lui Dumnezeu. Astfel, în pelerinaj se exprimă un apel al lui Dumnezeu, care caută pe om şi un răspuns al omului pentru a ajunge la un loc ales şi binecuvântat de Dumnezeu. Legătura dinamică dintre răspunsul omului la chemarea lui Dumnezeu şi călătoria spre locul promis este credinţa. În acest sens interpretează Sfântul Apostol Pavel pelerinajul lui Avraam din Caldeea spre Canaan.„Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat de a ieşit la locul pe care era să-l ia spre moştenire şi a ieşit neştiind încotro merge. Prin credinţă, a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe; căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu" (Evrei 11.8-10).
În Canaan, Dumnezeu Se arată în chipul a trei oameni pelerini care vin la Avraam, la stejarul Mamvri (Facere 18, 1-8), şi sunt primiţi cu ospitalitate de acesta. Astfel, Avraam-pelerinul stabilit vremelnic în Canaan devine deodată gazdă pentru Dumnezeu-Pelerinul. În cei trei pelerini de la Mamvri, tradiţia creştină a contemplat prezenţa misterioasă a trei fiinţe cereşti (trei îngeri sau Sfânta Treime).
Credinţa ca experienţă a pelerinului spre o patrie sfântă, cerească, nouă, aleasă şi binecuvântată de Dumnezeu, este dinamica vieţii spirituale în Sfânta Scriptură (Levitic 19, 34, 36; Iov 19, 15; 31, 32; Psalmi 88, 15-16; 104, 1-5; 118, 54; 67, 36; 2 Corinteni 5, 6-8; 1 Petru 2, 11; Evrei 11, 14-15). Căutarea acestei patrii cereşti este în acelaşi timp pregustare, prin credinţă şi speranţă, a prezenţei ei în viaţa spirituală a credinciosului (Efeseni 3, 16-19). Această dimensiune a vieţii creştine de pregustare a împărăţiei lui Dumnezeu prin credinţă a fost descrisă în Epistola către Diognet astfel: creştinii „locuiesc fiecare în propria sa patrie, dar ca nişte străini... Orice ţară străină este patria lor şi orice patrie le este o ţară străină" (Epis-tola către Diognet 5,5; “Sources Chretiennes" 33 bis; 1965, p.62, cf. Aime Solignac, art. „Pelerinages", în Dictionnaire de spiritualite ..., t.12; col. 890.).
Pelerinajul religios este o căutare în lumea aceasta a ceea ce nu este din lumea aceasta: „împărăţia lui Dumnezeu" despre care Domnul nostru Iisus Hristos a spus: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu" (Matei 6, 33), dar şi: „împărăţia Mea nu este din lumea aceasta" (loan 18, 36).
Dumnezeu-Pelerinul în căutarea omului şi omul-pelerin deplin îndreptat spre Dumnezeu se arată în taina lui Hristos (loan 16, 28; 12, 32). Fiul lui Dumnezeu Se naşte în lume ca Om pe când Măria şi Iosif se aflau în călătorie, pelerini în Betleem, apoi pleacă pentru o vreme în exil, în Egipt, După ce revine în Galileea şi creşte mai mare, Iisus practică pelerinajul la Ierusalim. Pelerinul în vârstă de 12 ani ştie că templul sfânt din Ierusalim