Iaşi: Cer senin, 15°C
Sinodul Bisericii Autocefale Române 1890 din care a făcut parte episcopul Melchisedec - colecţia Centrului eparhial Roman
18 Mai 2012
Înmormântarea episcopului Melchisedec, 1892 - colecţia Centrului eparhial Roman
Cele mai populare
Ultimele
Ar putea să vă placă
Cer senin, 15°C 
![](http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_foto_70x50/imagine/2010/05/mitropolit_veniamin_costache.jpg "Mitropolitul Veniamin Costachi (1768-1846)
Marele mitropolit Veniamin Costachi a fost unul din cei mai venerabili ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. El a păstorit eparhiile din Moldova cu o rară dăruire de sine, timp de o jumătate de secol (1792-1842). Mare cărturar, ierarh plin de curaj, neobosit traducător de cărți, ctitor de școli și biserici, părinte sufletesc al Moldovei, ales slujitor al Bisericii lui Hristos, dascăl, sfetnic și călugăr devotat.
Mitropolitul Veniamin s-a născut la 20 decembrie, 1768, în satul Roșiești-Fălciu, din părinți credincioși de bun neam - Grigorie Costachi și Maria Cantacuzino. Din cei cinci frați, patru au îmbrățișat viața călugărească. Cel dintâi, Matei, a fost mare postelnic. Al doilea frate, Constantin, s-a făcut călugăr, primind numele de Chesarie. Al treilea copil, Vasile, a ajuns vestit mitropolit al Moldovei. Al patrulea, schimonahia Elisabeta, a fost stareță în Mănăstirea Agapia 32 de ani. Ultimul frate, Șerban, a fost consilier al mitropolitului Veniamin, călugărindu-se cu numele de Sofronie.
De mic, copilul Vasile a fost dat să învețe carte la școala generală de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași. La vârsta de 15 ani este luat de episcopul Iacob Stamati ca ucenic la Episcopia Hușilor. După un an, în 1784, este călugărit cu numele de Veniamin. În anul 1788 este hirotonit diacon și luat ca slujitor la Catedrala mitropolitană din Iași. După încă un an este făcut preot și numit eclesiarh mare. Avea numai 20 de ani. În același an, 1789, este numit egumen la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași.
În anul 1793, arhimandritul Veniamin este ales și hirotonit episcop la Huși de părintele său duhovnicesc, mitropolitul Iacob Stamati. Deși avea numai 24 de ani când a urcat treapta arhieriei, totuși de la început s-a dovedit un bun cărturar și un adevărat păstor al turmei lui Hristos. În noiembrie, 1794, este trimis ca delegat al mitropolitului la înmormântarea Cuviosului Paisie de la Mănăstirea Neamț.
La 1 iunie, 1796, după patru ani de păstorie la Huși, tânărul vlădică Veniamin trece ca episcop la Roman, unde păstorește încă șapte ani.
Aici fondează un spital, o farmacie și plătește din fondurile episcopiei un doctor pentru bolnavi. Totodată, face deosebită ordine în rândul clerului bisericesc.
La 10 martie, 1803, mitropolitul Iacob Stamati, venerabilul său părinte duhovnicesc, se mută la cele veșnice. După câteva zile, episcopul Veniamin Costachi este ales mitropolit al Moldovei. Multe și grele au fost necazurile abătute asupra marelui mitropolit, dar mult mai numeroase și vrednice de pomenit au fost realizările sale, atât pe tărâm duhovnicesc și eclesiastic, cât și pe tărâm cultural, social și patriotic.
În toamna anului 1803 înființează Seminarul de la Mănăstirea Socola, primul seminar de preoți din țara noastră. Tot atunci trimite doi fii de preot, Petru și Gheorghe Asachi, la studii peste hotare; organizează numeroase mănăstiri și schituri din eparhie; susține zidirea din nou a zeci de biserici la orașe și sate; dă noi așezăminte pentru marile Mănăstiri: Neamț, Secu, Agapia și Văratec; hirotonește în eparhie numai preoți cu seminar și statornicește să se facă botezul copiilor prin scufundare, iar nu prin turnare, cum greșit se făcea până atunci în unele părți.
În anul 1833, începe construcția monumentalei catedrale mitropolitane din Iași. Totodată contribuie direct la înființarea Academiei Mihăilene din capitala Moldovei și a mai multor școli publice cu predarea în limba română. Face numeroase vizite canonice la biserici, mănăstiri, școli și mai ales la seminar.
Dar activitatea cea mai vrednică de pomenit a mitropolitului Veniamin Costachi a fost cea de traducător și tipăritor a numeroase cărți patristice și de ritual. În această privință rămâne fără egal în istoria Bisericii moldovene. Cele două tipografii, întemeiate de el la Mănăstirea Neamț și Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași, cu greu reușesc să tipărească cele aproape o sută cincizeci de titluri de cărți originale și traduceri din limbile greacă și slavonă, făcute de el și de „dascălii" de la Neamțu. Pe lângă grija întregii Eparhii a Moldovei și Sucevei, mitropolitul Veniamin a scris șapte lucrări originale și a tradus personal 32 de cărți de mare importanță dogmatică, morală, liturgică, aghiografică și istorică.
Între anii 1808-1812, mitropolitul Veniamin se retrage din scaun la Mănăstirea Neamț, unde traduce și tipărește Viețile Sfinților. Apoi se reîntoarce iarăși la păstoriții săi. În anul 1821, din cauza răscoalei eteriste, trăiește un timp la Colincăuți, peste Prut. Iar în ianuarie, 1842, după 50 de ani de rodnică slujire arhierească, se retrage definitiv la Mănăstirea Slatina, unde își continuă viața de rugăciune și vasta activitate de traducător, pentru hrana duhovnicească a poporului nostru binecredincios.
La 18 decembrie, 1846, mitropolitul Veniamin Costachi se mută din viața aceasta în vârstă de 78 de ani și este înmormântat ca simplu monah la Mănăstirea Slatina. După încă patruzeci de ani, la 30 decembrie, 1886, osemintele marelui ierarh s-au strămutat la Iași și s-au așezat în catedrala ctitorită de el și terminată de mitropolitul Iosif Naniescu.")
![](http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_foto_70x50/imagine/2010/05/iosif_naniescu.jpg "Mitropolitul Iosif Naniescu (1818-1902)
Acest mare mitropolit al Moldovei - Iosif al II-lea, Naniescu - numit „cel sfânt și milostiv”, a fost cel mai strălucit ierarh al Bisericii Ortodoxe Române din a doua jumătate a secolului XIX, după Sfântul Calinic de la Cernica.
Era fiul preotului Anania (Nane) Mihalache și al prezbiterei Teodosia, din satul Răzălăi-Bălți, născut la 15 iulie, 1818. După doi ani, tatăl său moare, și mama sa rămâne văduvă cu doi copii, Ioan și Ieremia. În anul 1831, ierodiaconul Teofilact, unchiul său, aduce la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași pe copilul Ioan, pentru a învăța carte. Aici deprinde scrisul, cititul, tipicul și muzica psaltică. În anul 1834, ierodiaconul Teofilact este numit egumen la Mănăstirea Sfântul Prooroc Samuil din Focșani, unde aduce și pe nepotul său. În anul 1835, ierodiaconul Teofilact ajunge eclesiarh la Episcopia Buzăului, sub vestitul episcop Chesarie, împreună cu tânărul Ioan. La 23 ianuarie, 1835, rasoforul Ioan este călugărit cu numele de Iosif, în catedrala episcopală, iar a doua zi este hirotonit diacon. Ca ucenic al episcopului Chesarie, în anul 1836, ierodiaconul Iosif Naniescu intră la Seminarul din Buzău, atunci înființat, pe care îl termină în 1840. Apoi, între anii 1840-1847, urmează Colegiul Sfântul Sava din București. În anul 1849 este numit egumen la Mănăstirea Șerbăneștii Morunglavului - Râmnicu-Vâlcea, iar la 29 august, 1850, este hirotonit preot în București. În noiembrie, 1852, este făcut protosinghel de Sfântul Calinic, episcopul Râmnicului. În 1857 este numit egumen la Mănăstirea Găișenii-Dâmbovița, iar după 4 ani este făcut arhimandrit de mitropolitul primat Nifon și numit în 1863 egumen la Mănăstirea Sărindar din București. Între anii 1864-1870, arhimandritul Iosif Naniescu a activat ca profesor de religie la Gimnaziul Gheorghe Lazăr și la Liceul Matei Basarab din Capitală, iar alți doi ani (1870-1871) a fost director la Seminarul Central.
La 23 aprilie, 1872, arhimandritul Iosif Naniescu este hirotonit arhiereu, iar în ianuarie, 1873, este numit episcop de Argeș. La 10 iunie, 1875, este ales mitropolit al Moldovei, iar la 6 iulie același an este instalat la Iași. Timp de 27 de ani, venerabilul mitropolit Iosif Naniescu păstorește cu o rară blândețe și înțelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogată activitate duhovnicească, teologică, pastorală și socială din toată viața sa, rămânând pentru urmași un exemplu viu și greu de imitat. La 26 ianuarie, 1902, mitropolitul Iosif Naniescu „cel sfânt și milostiv" părăsește pe fiii săi duhovnicești și se strămută la cereștile lăcașuri, pentru a sta în fața marelui Arhiereu Iisus Hristos. Mormântul său se află în partea de sud a Catedralei mitropolitane terminată de el")
Cer senin, 15°C 
