„Fiindcă oamenii de mai înainte erau cu totul bolnavi de necredință, Dumnezeu a rânduit să rămână ei mai mult timp în viaţa aceasta pentru ca, prin nenorociri succesive, să îi aducă pe ei la conştiinţa că există o pronie dumnezeiască, care guvernează mişcarea feluritelor evenimente. Dar pe cei din neamul cel din urmă, fiindcă au primit cunoştinţa atât a Legii scrise, cât şi a celei duhovniceşti, nu a fost nevoie să îi ţină în viaţă atât de mult timp.”

[Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri, II, 23, din volumul Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri, trad. Laura Enache, studiu introductiv și note pr. Dragoș Bahrim, Ed. Doxologia, 2012, în pregătire]