“Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo. Şi a mers după El Simon şi cei ce erau cu...
|
Joi, 24 Mai, 2012
|
Iaşi:
Cer senin, 15°C
„...slava îl orbește, bogăția îl întunecă, iar lipsa de cinste îl smerește, sărăcia îl micșorează, plăcerea îl tulbură, întristarea îl topește, mânia îl înnebunește...”
„Și omul? Omul cel pământesc sau mai degrabă lut, alcătuit dintr-o materie stricăcioasă și ușor de împrăștiat, prizonier în chip străin al acestui trup care îl atrage mereu în jos, căruia uitarea îi este tovarăș nedespărțit, ignoranța prieten de neînlăturat, trândăvia, însoțitor cumplit, pe care boala îl domesticește și sănătatea îl face îndrăzneț, slava îl orbește, bogăția îl întunecă, iar lipsa de cinste îl smerește, sărăcia îl micșorează, plăcerea îl tulbură, întristarea îl topește, mânia îl înnebunește, pofta îl moleșește, odihna îl face ușuratic, truda îl descurajează, desfătarea îl strică, foamea îl chinuie, gândurile îl muncesc și simțirea îl amăgește și mintea adeseori îl înșeală și cugetele îl dau pradă închipuirii, având o viață scurtă și trăind ani atât de puțini și având atâtea nevoi, într-un cuvânt, este cu neputință ca o asemenea ființă să împlinească ceva dintre cele ce se cuvin, fără feluritele puteri ale Duhului Sfânt.
De aceea Sfântul Pavel, știind că nu ne este nouă cu putință nici început bun și frumos să punem virtuții fără Duhul Sfânt, zice: „Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi și ca să voiți și ca să săvârșiți, după a Lui bunăvoință”(Fil. 2, 13).Și iarăși: „Deci nu este nici de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu Care binevoiește” (Rom. 9, 16).Și iarăși: „Dumnezeu e Cel ce lucrează toate în toți” (I Cor. 12, 6). Dar dacă lucrează toate, atunci lucrează și începuturile lucrărilor iubitoare de Dumnezeu. Astfel zice și dumnezeiescul Chiril: „Mii sunt plăcerile care pun stăpânire pe mintea omenească una atrăgându-l spre plăcerile trupului, alta, spre desfătări moleșitoare care veștejesc sufletul, alta spre iubirea de câștiguri străine, alta spre iubirea de laude și într-un cuvânt spre tot felul de lucruri care spurcă. Din acestea toate ne slobozește harul Duhului Sfânt odată sălășluit în minte”[Sf. Chiril al Alexandriei, Contra lui Iulian, 10, PG 76, 1044 CD].”
[extras din Calist Angelicude, Despre participarea la Duhul Sfânt și cum ne vin nouă prin aceasta toate darurile dumnezeiești în Hristos,12, în volumul Calist Angelicude, Trei tratate isihaste, studiu introductiv de IPS Simeon Koutsas, trad. din greacă Laura Enache, Ed. Doxologia, 2011, în pregătire]
Află cum poți prelua titlurile din Doxologia|
Recomandă Doxologia
|
|
Facebook:
|
|
Google+:
|
|
Contribuie la acest articol
|
|
| Trimite corecții | Informații suplimentare |
| Recomandă link | Trimite fotografie/video |
| Contact | Adaugă un comentariu |
