Hipertensiunea arterială (HTA)

Stil de viaţă

Hipertensiunea arterială (HTA)

    • Hipertensiunea arterială (HTA)
      Hipertensiunea arterială (HTA)

      Hipertensiunea arterială (HTA)

Dr. Evelina Popovici ne prezintă unele informații esențiale despre hipertensiunea arterială, factori de risc și recomandări.

Hipertensiunea arteriala (HTA) este cea mai frecventă boala cronică, mai ales în societatea de tip occidental, caracterizată prin stres, sedentarism şi supraalimentaţie.

HTA reprezintă creşterea valorilor presiunii sângelui peste valorile normale, adică peste 130/ 80 mm Hg. Este acceptată şi valoarea cuprinsă între 130-139/ 85-89 mm Hg ca valoare normal înaltă a tensiunii arteriale (TA), dar valoarea optimă este 120/ 80 mm Hg. Valoarea TA se poate schimba de la un moment la altul, odată cu modificarea posturii, cu efortul fizic sau în somn. HTA nu înseamnă tensiune emoţională excesivă, deşi aceasta poate creşte valorile TA.

Din păcate, boala este deseori asimptomatică, evoluează tăcut şi are consecinţe severe asupra stării de sănătate a organismului. Chiar şi după diagnosticarea ei, numai o parte dintre bolnavi o menţin sub control, cu terapie medicamentoasă şi un stil sănătos de viaţă.

În peste 90% dintre cazuri, HTA este esenţială (adică de cauză necunoscută, dar având o serie de factori predispozanţi), în restul de aproape 10% dintre cazuri HTA fiind secundară, adică consecinţă a unor boli cardiace, renale, endocrine etc. În ceea ce priveşte factorii predispozanţi, s-a observat că boala este mai frecventă în funcţie de vârstă, sex, rasă, ereditate, stare de nutriţie, boli asociate, stil de viaţă nesănătos. Să detaliem puţin aceşti factori care măresc riscul de a face HTA:

Vârsta – Cu trecerea timpului, arterele devin mai puţin elastice, prin creşterea fibrelor de colagen din pereţii lor, ceea ce duce la o scădere a diametrului vasului şi creşterea TA medii. S-a constatat o creştere a incidenţei HTA odată cu vârsta, creşterea fiind de 5% pentru fiecare interval de vârstă, cu excepţia celor peste 65 de ani.

Sexul – boala este mai frecventă la bărbaţii de vârstă cuprinsă între 35-50 de ani. Femeile fac HTA mai frecvent după menopauză.

Rasa – americanii negri dezvoltă HTA mai frecvent, mai devreme şi cu tendinţa de a dezvolta forme mai severe de boală.

Starea de nutriție – Obezitatea. Normal, indicele de masă corporală IMC (greutatea raportată la suprafaţa corporală) este cuprins între 18,5 şi 24,9 kg/ m2. Cei cu IMC mai mare de 30Kg/ m2 au o posibilitate mai mare de a dezvolta HTA. Scăderea ponderală scade şi TA.

Ereditatea – agregarea familială a hipertensivilor este cunoscută.

Boli asociate– diabetul zaharat.

Stilul de viaţă nesănătos:

- Sedentarismul. Se recomandă o activitate fizică regulată, zilnică, de exemplu, 30-60 de minute de mers pe jos într-un ritm uşor alert, practicarea înotului, a mersului pe bicicletă etc.

- Fumatul. Un fumător are un risc de 2-4 ori mai mare decât un nefumător de a face o boală cardio-vasculară. Riscul de îmbolnăvire scade încă din prima zi de renunţare la fumat, devenind egal cu cel al nefumătorului după aproximativ 5 ani.

- Consumul excesiv de alcool. Frecvenţa consumului trebuie redusă la maximum 2-3 ori/ săptămână, cantitatea admisă într-o zi însemnând echivalentul a 330 ml bere sau 250 ml vin sau 40 ml tărie, de băuturi cu conţinut mare de cofeină (tip Coca-Cola), ceai negru sau băuturi energizante. În ceea ce priveşte sarea, aceasta trebuie şi ea redusă. Se recomandă renunţarea la alimentele foarte sărate, mezeluri, telemea, măsline, murături etc. şi, treptat, la obiceiul de a adăuga sare în mâncare preparată în casă. NU se vor folosi înlocuitori de sare fără avizul medicului!

- Stresul prelungit. Se recomandă practicarea unor metode de relaxare şi, pe cât posibil, evitarea situaţiilor de tensiune psihică şi încordare.

Complicaţiile cele mai frecvente ale HTA netratate sau inadecvat tratate sunt reprezentate de apariţia şi agravarea bolilor cardio-vasculare. Risc de trei ori mai mare de apariţie a bolii coronariene şi de șase ori mai mare a insuficienței cardiace, a bolilor renale şi, de departe cea mai redutabilă dintre ele, accidentul vascular cerebral sau infarctul de miocard (risc de apariţie de șapte ori mai mare la hipertensivi).

Ce se poate face în cazul persoanelor suferinde de HTA?

În primul rând, pacientul trebuie să fie conştient că cea mai importantă parte a tratamentului este participarea sa activă la tratament. În acest scop, este necesar ca el să aibă o comunicare foarte bună cu medicul şi să urmeze cu fidelitate indicaţiile primite. Cea mai mare parte a cazurilor nu se vindecă, dar se pot controla. Cu cât controlul se realizează mai precoce, cu atât complicaţiile vor întârzia să apară sau nu vor apărea deloc. Pacientul trebuie să urmeze tratamentul în dozele şi la intervalele recomandate de medic şi nu de vecini sau prieteni suferinzi de aceeaşi boală. De asemenea, schema de tratament, odată stabilită de medic, nu trebuie ajustată sau, mai rău, tratamentul nu trebuie întrerupt din iniţiativa pacientului pe motiv că acesta se simte mai bine, că valorile s-au normalizat sau pentru că se crede vindecat.

Pacientul se va informa foarte bine asupra denumirii medicamentelor pe care le ia, asupra modului în care acţionează acestea, asupra efectelor lor secundare. Acestea din urmă, odată apărute, trebuie discutate imediat cu medicul. De asemenea, e necesar ca pacientul să ştie modul în care medicamentele trebuie păstrate, în ce condiţii de temperatură şi lumină. În cazul apariţiei bolilor concomitente sau a celor deja existente, e necesar ca pacientul să aibă informaţii asupra modului în care acestea influenţează HTA sau sunt influenţate de aceasta, cât şi asupra eventualelor interacţiuni dintre medicamentele pe care le ia pentru toate afecţiunile de care suferă.

În ceea ce priveşte durata tratamentului, aceasta este de obicei pentru tot restul vieţii, în cazul HTA esenţiale. Pacientul trebuie să dea dovadă de răbdare atunci când valorile nu se normalizează atât de repede pe cât ar dori el şi să înțeleagă că dezavantajul unui tratament pe termen lung este neglijabil, comparativ cu apariţia unui accident vascular, de exemplu.

Nu vom detalia aici tratamentul farmacologic al HTA, el fiind stabilit de medic pentru fiecare caz în parte, ci ne vom referi la factorii de risc modificabili. Despre o parte dintre ei am vorbit mai sus, când am amintit câteva date referitoare la stilul de viaţă nesănătos. În ceea ce priveşte alimentaţia, aceasta ar trebui să se axeze pe consumul unor alimente cu un conţinut de sare scăzut şi sărace în calorii. Scăderea aportului caloric se face, în principal, prin reducerea consumului de dulciuri concentrate şi grăsimi animale. Este necesară, de asemenea, o creştere a aportului de potasiu (cu excepţia unor cazuri), magneziu şi calciu (contribuie, prin creşterea eliminării urinare de sodiu, la scăderea valorilor tensionale). Astfel de alimente bogate în cele trei minerale esenţiale sunt: iaurtul (reduce şi riscul de diabet), fasolea albă boabe, bananele, brocoli, avocado. Apa plată folosită trebuie şi ea să aibă un conţinut de sare mai mic de 10 mEq/ l.

Grăsimile nu trebuie excluse din alimentaţie, pentru că ele determină absorbţia unor vitamine esenţiale în organism (aşa-numitele vitamine lipo-solubile, A, D, E, K) şi contribuie la buna funcţionare a sistemului imunitar. În raţia alimentară, ele trebuie să constituie un procent de 30%. Grăsimile se pot împărţi în trei categorii principale: saturate, nesaturate şi trans.

- Grăsimile saturate sunt conţinute în produse animale: unt, lactate grase, carne. Se recomandă ca ele să reprezinte doar 10% din dieta zilnică, adică aproximativ 20 g pentru 200 calorii.

- Grăsimile nesaturate sunt mononesaturate (ulei de măsline, ulei de răpită, avocado) şi polinesaturate (ulei de floarea soarelui, de porumb, de soia). În această categorie intră acizii omega 3 şi omega 6. Acizii omega 3 au beneficii cardio-vasculare, scad trigliceridele, previn aritmiile. Cele mai bune surse de omega 3 sunt peştele gras (hering, macrou, somon, ton), seminţele de in şi nucile. Cu o creştere doar cu 1% a cantităţii de acizi omega 3 în alimentaţie, scade cu 40% riscul de dezvoltare al tumorilor maligne, al tulburărilor nervoase sau al complicaţiilor legate de diabetul zaharat şi sindromul metabolic, creşte acuitatea vizuală şi contribuie la integritatea sistemului osos la vârstnici. Deficitul de acizi omega 3 produce oboseală, afecţiuni dermatologice, depresie şi, nu în ultimul rând, tulburări cardio-vasculare. Acizii omega 6 se găsesc, în cea mai mare parte, în uleiul de floarea soarelui şi de porumb, în laptele uman, carne, ouă. Au existat multe discuţii legate de efectul nociv al acizilor omega 6 (s-a presupus că ar promova inflamaţia, crescând astfel riscul cardio-vascular, deşi anumite fracţiuni generează şi molecule antiinflamatorii). Studii mai recente arată că, de fapt, efectul nociv nu derivă din faptul că acizii omega 3 ar avea efecte bune, iar omega 6 efecte rele, ci din dezechilibrul creat în raportul dintre ele. De exemplu, în dieta occidentală, raportul omega 6/ omega 3 este de 15/1- 16,7/1 (se consideră că, la început, dieta omului avea un raport 1/1). Acest raport în favoarea acizilor omega 6 ar avea un rol facilitator în producerea cancerului, bolilor cardio-vasculare şi a altor boli grave. Pentru a reduce acizii omega 6, trebuie să evităm prăjirea alimentelor, să înlocuim uleiul de floarea soarelui cu cel de măsline şi să preferăm alimentele integrale.

- Grăsimile trans (pentru care încă nu s-a stabilit un nivel de siguranţă privind consumul) se găsesc în mâncarea procesată, în semipreparate, biscuiţi, margarină, prăjeli, snacks-uri, amestecuri pentru prăjituri şi ciocolată. Ele prelungesc durata de valabilitate a alimentelor, prelungesc prospeţimea şi dau un aspect atrăgător produselor din raftul magazinelor. Se recomandă să fie în proporţie mai mică de 2 g/zi în dieta noastră deoarece ele sunt implicate în creşterea cantităţii de colesterol LDL (colesterolul rău) şi scăderea cantităţii de colesterol HDL (colesterolul bun).

Legumele şi verdeţurile sunt bogate în fibre, vitamine şi minerale (potasiu, magneziu). Asociate cerealelor, pot constitui un fel principal. E de preferat să se consume proaspete. În cazul celor congelate, trebuie avută grijă deoarece unele conţin un adaos de sodiu.

Mazărea, fasolea, lintea sunt legume bogate în licopen, substanţa cu rol protector în afecţiunile cardio-vasculare şi neoplazice. Soia – alternativa la carne – conţine toţi acizii graşi esenţiali necesari organismului.

Seminţele, migdalele, nucile, sunt foarte bogate în grăsimi sănătoase. Ele trebuie însă consumate cu moderaţie, deoarece aduc un aport caloric mare. Se pot adăuga în salate sau consuma cu cereale, la micul dejun.

Dintre lactate, se vor alege cele hipocalorice şi cu grăsimi puţine (urda, brânză de vaci degresată, lapte parţial degresat, etc).

Carnea de pasăre şi de peşte (hering, macrou, ton, somon – sursa principală de acizi omega 3) reprezintă surse bogate de proteine, vitamine B, minerale (în special fier). Se recomandă un consum redus la 2-3 ori pe săptămână, în cantitate mică (maxim o treime din porţia de legume), fără piele şi grăsime şi preparată prin fierbere sau coacere.

Fructele se consumă, de preferinţă, în afara meselor principale. O atenţie mai mare trebuie acordată consumului de avocado şi nucii de cocos deoarece conţin grăsimi, cât şi grapefruit-ului care nu trebuie consumat atunci când pacientul are de luat anumite medicamente (de ex. anticoagulante) cu care acesta poate interacţiona. Ca o regulă generală, medicamentele nu se iau cu sucuri de fructe sau alte lichide, ci cu apă.

Dulciurile nu trebuie eliminate în totalitate din dietă hipertensivului, ci se aleg cele cu conţinut sărac în grăsimi şi cât mai hipocalorice (îngheţată şi şerbeturi de fructe, salate de fructe, budinci slabe etc). Mai ales la pacienţii care au şi diabet zaharat asociat, zahărul va fi înlocuit cu îndulcitor (aspartam, sucraloza).

Tratamente naturale pentru HTA:

Fitoterapeuţii recomandă câteva plante cu efect benefic care pot fi consumate cu avizul medicului:

- Frunze de măslin (substanţa activă din ele determină o dilatare a vaselor periferice, reglează ritmul cardiac şi scad colesterolul, reglează glicemia). Se consumă sub formă de decoct.

- Usturoiul este diuretic şi dilatator al vaselor periferice, scade colesterolul, fluidizează sângele şi este puternic antioxidant şi antiinflamator. Se consumă zilnic 1-3 căţei zdrobiţi.

- Păducelul acţionează asupra stării de nervozitate, anxietăţii şi hiperactivităţii. Se recomandă mai ales în HTA asociată cu tahicardie (ritm cardiac accelerat) şi cu insuficienta cardiacă moderată. Se consumă sub formă de infuzie, asociat eventual cu talpa gâștei.

(Doamna doctor Evelina Popovici este medic primar Medicină de Familie la Policlinica Providența și poate fi găsită luni, miercuri și joi, de la 14.30 la 18.30, marți și vineri, de la 08.00 la 13.00)

Citește despre: