Când citim Evanghelia, reacțiile lui Hristos la ceea ce se petrece în jurul Lui ne uimesc. Tocmai atunci când Iuda are să-L vândă, El zice: „Acum a fost preaslăvit Fiul Omului și Dumnezeu a fost preaslăvit întru El” (Ioan 13, 31). La fiecare liturghie noi prăznuim acea clipă, o repetăm în cugetul nostru. Dacă vreo putere vrăjmașă, potrivnică, militară, ne-ar lua ca să ne ucidă, oare am fi și noi în stare să zicem: „Astăzi sunt proslăvit, și Dumnezeu se proslăvește în mine”? Cunoașteți toți această istorisire; este însuși conținutul vieții noastre de zi cu zi.

Sunt multe aspecte foarte subțiri și interesante în viața noastră duhovnicească. Dar putem fi lipsiți de ele dacă ne dăm atenția greutăților exterioare. Pentru a ne schimba viața trebuie o nevoință, trebuie să învățăm a ne strămuta mintea de la lucrurile banale și pătimașe către Dumnezeu. Astfel viața noastră poate deveni cât se poate de interesantă, măcar că este tot mereu legată de o străduință dureroasă. Nu trebuie să încercați a ocoli această durere. Trăiți-o! Prin ea se exprimă dorința noastră de a urma lui Hristos.

(Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pp. 28-29)