Părinte, părinţii mei sunt divorţaţi; mama m-a adus la credinţă, tata e împotriva lui Dumnezeu. De cine să ascult?

Apoi, bine... nu este treaba ta dacă părinţii trăiesc în bună înţelegere sau nu, dacă se ceartă, dacă sunt buni sau nu sunt buni ‒ pentru tine ei trebuie să fie ceva sfânt, ca să ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, ca să îţi fie ţie bine. Da! Nu trebuie să ne supărăm părinţii nici cu gândul. Şi cum se poartă ei cu noi, este treaba lor.

Sunt unii părinţi care au fost atât de aspri, care şi-au chinuit copiii... Doi fraţi au avut o mamă aşa bună! ‒ iar ea le-a zis să-l cinstească pe tatăl lor, deşi acesta nu se purta cu ei aşa cum ar fi trebuit, pentru ca ei să dobândească binecuvântarea lui Dumnezeu. Acum, cei doi frați lucrează acolo, la L., în Pojarevaţ, şi nu îngăduie nimănui să spună ceva rău despre tatăl lor. Nimeni nu îndrăzneşte să-l jignească. Cei doi fraţi zic: „Tata este sfânt pentru noi!”. Au avut o viaţă grea, tatăl lor nu a avut milă față de ei, dar vezi cum i-a binecuvântat Dumnezeu și au viață împlinită? Sunt recunoscători și mulţumitori față de Dumnezeu. Căci Domnul bine a voit ca prin părinţii noştri să venim în lume. Ei vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu de cum sunt ei, vor răspunde şi pentru noi. Nu noi vom da socoteală pentru ei. Noi vom da socoteală de cum şi dacă i-am cinstit.

Starea duhovnicească pe pământ este din cale afară de rea şi din cauza faptului că până și copiii mici, de până la cinci ani, se împotrivesc părinţilor. De aceea lucrurile merg în felul acesta, pentru că nu îşi cinstesc părinţii. Pe întreaga planetă starea este aceeaşi...

(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, traducere de Valentin Petre Lică, Editura Predania, București, 7514/2006, pp. 96-97)