Același avva Ammun s-a dus la avva Pimen și i-a zis lui: „Când mă duc la chilia aproapelui, sau când el vine la mine pentru vreo trebuință, ne sfiim să vorbim unul cu altul, ca nu cumva să se ivească vreo vorbă străină”. Și i-a zis lui bătrânul: „Bine faci, căci tinerețea are trebuință de păzire”. Zis-a avva Ammun iarăși: „Bătrânii sporind în fapta bună nu aveau în dânșii altceva, sau străin în gură ca să vorbească aceea”.

Și iarăși a întrebat: „Deci, dacă va fi nevoie ca să vorbesc cu aproapele, voiești să vorbesc din Scripturi sau din cuvintele bătrânilor?”. Zis-a bătrânul: „Dacă nu poți să taci, mai bine este să vorbești din cuvintele bătrânilor și nu din Scriptură, căci nu mică primejdie este”.

(Patericul, ediția a IV-a, revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 35-36)