Pe Dumnezeu trebuie să-L iubim din inimă, adică din suflet, cu simţămintele, cu partea sentimentală a sufletului nostru; din cuget, adică cu mintea sau cu partea cugetătoare; şi din virtute, adică cu trupul, deci cu toate cele ale noastre. Deci, porunca întâi din Decalog cere de la noi o dragoste nemărginită faţă de Dumnezeu.

Numai după Dumnezeu sau în Dumnezeu trebuie să-l iubim pe aproapele ca pe noi înşine. Firea noastră adevărată o găsim când iubim pe Dumnezeu.

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 123)