Specificitatea şi toată puterea vederii dra­gostei constă tocmai în aceea că prin dragoste parcă ne-am atinge de frumuseţea ascunsă şi nemanifestată din om; nu ne putem desprinde de ea - am vrea să fim întotdeauna şi întru totul cu omul drag. Când se aprinde dragostea, toate celelalte trec deja pe locul al doilea - un singur lucru este atunci important şi drag: a fi cu cel iubit, şi tot ce ne desparte sau ne îndepărtează de el ne mânie. Bineînţeles, în aceste trăiri ale dragostei nu este încă intrare în nemărginirea rea­lă (de câte ori nu se stinge în inima omului fo­cul dragostei!), dar în ele se descoperă perspec­tiva nemărginirii. Prin ele păşim cumva în sfera existenţei veşnice, pline de lumină şi de viaţă - şi în afara acesteia totul pare palid şi inutil. Su­fletul care a gustat măcar odată din acest pahar păstrează pentru totdeauna trăirea acestei înăl­ţări, trăirea puterii ei transfiguratoare, creatoare. (Protoiereul Vasilie Zenkovskii)

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, pp. 72-73)