Ascultarea este o condiţie a dragostei. Bătrânul Iosif Isihastul zicea: „Nu există dragoste adevărată fără supunere. Cum poţi tu să iubeşti şi să slujeşti altora dacă nu te supui voinţei lor? Fiecare faptă de dragoste adevărată este slujire, şi cei ce practică ascultarea fac o dublă lucrare: pe de o parte, îşi arată încrederea în cel ce porunceşte şi, pe de altă parte, dragostea pusă în practică prin serviciul ce i-l oferă”.

(Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viaţă morală curată, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 41)