Asta putem învăța și noi de la El: să nu ne fie rușine cu nimeni! Să-i acceptăm așa cum sînt, cu slăbiciunile, bădărăniile, lipsurile sau păcatele lor, înnoind și vindecînd, cu puterea harului, tot ceea ce am moștenit de la generațiile anterioare sau contemporane nouă.
În acest articol vrem să prezentăm ideea prin care înţelepciunea nu ţine numai de maturitate şi experienţa de viaţă, ci poate mai mult de curăţie sufletească. Şi o putem găsi acolo unde avem deschiderea să o căutăm cu sinceritate.
Ca părinte, e uşor să uiţi de viziunea pe termen lung asupra devenirii copiilor, presat fiind de „urgenţele“ încercărilor de zi cu zi pe care le întâlneşti crescându-ţi copiii. Este rolul nostru, ca părinţi, să-i creştem în aşa fel încât Domnul să-i poată „folosi“ pentru slava Lui. Dumnezeu ne iubeşte copiii mai mult decât am putea s-o facem noi vreodată, dar acest lucru e greu de imaginat.
Mă închin ție, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, care ai arătat nouă lumina cea adevărată cu nașterea ta, împărăteasa cerului și a pământului (continuare)