Fiule, dacă dorești să slujești Domnului, slujește cu precădere Aceluia. Precum ostașul conducătorului din această lume se supune tuturor poruncilor acestuia, tot astfel și cel ce slujește Părintelui ceresc trebuie să păzească rânduielile cerești. Ostașul pământesc, fiind pregătit și prompt, este trimis în orice loc și nu se scuză din cauza soției și a copiilor. Cu atât mai mult ucenicul lui Hristos trebuie să se supună poruncilor Atotputernicului fără murmur. Ostașul pământesc merge la război împotriva dușmanului văzut; cu tine însă, nu încetează să se împotrivească zilnic dușmanul nevăzut. Acela se luptă contra trupului și a sângelui; tu însă, te înfrunți cu răutatea duhurilor întru cele cerești. Acela se folosește de arme materiale împotriva dușmanului trupesc; tu însă ai nevoie de mijloace duhovnicești contra duhurilor dușmane. Armele aceluia sunt obositoare și greu de purtat, uneltele tale, însă, „bune sunt și ușoare” (cf. Matei 11, 30) de purtat, dacă vrei într-adevăr să le porți.

Acela, după ce a învins pe dușman, se întoarce acasă la soție și la copii; tu, însă, după nimicirea dușmanului, vei intra cu toți sfinții în împărăția cea cerească. Pentru osteneala pământească, acela primește o casă materială; tu, însă, pentru strădania duhovnicească, vei primi cerescul dar.

(Sfântul Vasile cel Mare, Învățătură către fiul duhovnicesc, traducere de I. Popa, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 14-15)