Dumnezeu şi păcatul stau pe două planuri opuse. Nimeni nu poate întoarce faţa către Dumnezeu, până ce mai întâi nu întoarce spatele păcatului. Nimeni nu poate iubi pe Dumnezeu, până ce mai întâi nu urăşte păcatul.

Spatele nu vede; tot aşa cel întors cu faţa către păcat nu poate vedea pe Dumnezeu.

Şi sufletul nostru, ca şi globul pământesc, are doi antipozi: răsăritul şi apusul, lumina şi umbra, harul şi legea.

Însă dragostea, la omul duhovnicesc, şterge antipozii şi face ca totul să fie lumină şi har.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, București, 2006, p. 53)