Cercetează: se vindecă sufletul tău cel plin de răni?

Cuvinte duhovnicești

Cercetează: se vindecă sufletul tău cel plin de răni?

    • Cercetează: se vindecă sufletul tău cel plin de răni?
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Ce patimi vechi rămân încă și ce patimi noi s-au format? Cum apar? Ca niște imagini vii sau numai simțite? Din toate acestea putem cunoaște măsura sănătății noastre sufletești.

Să fii cu luare aminte la multele leacuri, povățuiește Sfântul Isaac Sirul, adică la încercările pe care ți le trimite uneori Doctorul cel adevărat pentru sănătatea ta sufletească, iar alteori diavolii. Leacurile acestea sunt boli, eforturi trupești, cugete care îngrozesc sufletul, frica de ce va fi după moarte sau chiar căldura binefăcătoare, lacrimile dulci, bucuria duhovnicească și altele asemănătoare.

Așadar, după ce ți se întâmplă un asemenea lucru, să cercetezi: se vindecă sufletul tău cel plin de răni? Încep adică, patimile să slăbească? Pune-ți un semn și neîntrerupt să intri în interiorul tău și să observi care patimi au slăbit, care te-au părăsit, care au început să se potolească prin tratamentul treptat al sufletului și pe care patimi ai învățat să le învingi conștient, iar nu pentru că te-au părăsit cauzele lor.

Fii cu luare aminte dacă pe rana ta putredă a început să se formeze coaja, adică pacea sufletului. Urmărește de asemenea care patimi te chinuie încontinuu și cu putere și pe ce perioadă de timp. Ce patimi sunt acestea, trupești, sufletești, complicate, confuze? Vin în minte ca unele slabe sau îți răscolesc sufletul cu forță? Se arată pe față sau vin ca tâlharul? De asemenea, cum le înfruntă mintea cârmuitoare, acest stăpân al simțurilor? Îndată ce apar, le războiește până ce ele se istovesc sau se face că nu le vede și nu se ocupă deloc de ele? Ce patimi vechi rămân încă și ce patimi noi s-au format? Cum apar? Ca niște imagini vii sau numai simțite? Din toate acestea putem cunoaște măsura sănătății noastre sufletești.

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, 2005, pp. 321-322)