Pretutindeni mai avem trebuinţă şi de altă armă – aceasta este rugăciunea, fără de care, întreaga noastră osteneală şi împotrivire este neputincioasă. În orice ispită, trebuie să-ţi ridici ochii către Hristos şi să te rogi Lui: „Doamne, ajută-mă”; sau şi altfel să ceri de la El ajutor. „Întăreşte-te în Domnul, creştine, şi întru puterea tăriei Lui” (Efeseni 6, 10).

Aşa cum grădinarul taie cioturile şi lăstarele, care dacă ar creşte ar vătăma pomul, tot aşa şi tu curmă gândurile rele care ţi se ivesc în minte, cu sabia cuvântului dumnezeiesc, şi roagă-te ca nu cumva întărindu-se să aducă vătămare sau moarte omului lăuntric. Stinge scânteia, atâta timp cât flacăra nu a crescut, şi omoară-l pe vrăjmaş, atâta timp cât este mic. Dacă nu ai stins scânteia, atunci se va aprinde un foc mare şi, dacă nu-l omori pe vrăjmaş când este mic, atunci el va creşte, se va întări, te va înfrânge şi răpune. „Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră” (Psalmul 136, 9).

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 67)