Prietena noastră, Alla, avea o străbunică foarte credincioasă. Păstra multe tomuri vechi şi multe icoane. Cu toate acestea, fiica ei a crescut lipsită de credinţă.

Când avea mai bine de cincizeci de ani, această femeie – bunica Allei – a făcut un ulcer care i-a perforat stomacul. Starea ei era critică, putea muri. A fost operată, iar la ieșirea din spital medicii au avertizat-o, spunând că dacă nu va mânca, va muri. Cu toate acestea, ea nu putea și nu voia să mănânce nimic. Astfel, puţin câte puţin, a slăbit.

Colţul în care se afla patul ei era frumosul loc cu icoane ale mamei sale. Şi acolo era o icoană a Sântului Nicolae. Într-o zi, l-a zărit pe Sfântul Nicolae care a coborât din icoană, ca pe o scară, însă a rămas la aceeaşi statură ca în imagine. Apropiindu-se de ea, a început s-o aline şi să o convingă: „Draga mea, trebuie să mănânci! Dacă nu, o să mori…”. După aceea a urcat înapoi și şi-a reluat locul în icoană.

Chiar în ziua aceea, femeia lipsită de credință a cerut să mănânce, apoi a început să se simtă mai bine. A trăit până la 87 de ani şi a plecat din lumea aceasta ca o adevărată creştină.