Cântarea 1.

Irmos:

Simţitorul Faraon cu toată oastea s-a înecat, iar Israel trecând prin mijlocul mării striga: Domnului Dumnezeului nostru să-I cântăm, că S-a proslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stăpână, cum voi plânge viaţa mea cea întinată şi mulţimea nenumăratelor mele răutăţi? Şi ce voi vesti ţie, Curată, nu mă dumiresc şi mă tem; ci, ajută-mi mie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De unde voi începe a spune greşelile mele cele rele şi cumplite, eu ticălosul? Vai mie, ce mă voi face de aceasta! Ci, Stăpână, mai înainte de sfârşit, miluieşte-mă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mântuitorule, Cel Ce pentru milostivirea milei Te-ai Întrupat şi Om Te-ai făcut cu bunăvoirea Părintească, de rugăciunile Maicii Tale, plecându-Te, dăruieşte-mi iertare greşelilor mele.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Necontenit cuget la ceasul morţii şi la Divanul cel Înfricoşat, Preacurată, dar de obiceiul răutăţilor cu totul mă amăgesc cumplit; ci, ajută-mi mie.

Cântarea a 3-a.

Irmos:

Pe piatra cea tare a credinţei Tale ai întărit gândul sufletului meu; întăreşte-mă, Doamne, că pe Tine Te am, Bunule, Scăpare şi Întărire.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stăpâna mea Preasfântă, sufletul mi l-am întinat urât cu nemăsurate greşeli, eu ticălosul; şi unde de aici mă voi duce, ţinut fiind cu totul de deznădejde?

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce eşti Bună, nu este altul între oameni care fapte nelegiuite a lucrat şi cu desfrânări a vieţuit, întru înverşunări cumplite, precum eu, pentru că am întinat Dumnezeiescul Botez.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu am fapte bune, nu am umilinţă nicidecum, nici lacrimi, Mântuitorule, ci m-am întunecat la minte; pentru aceea strig Ţie: cu rugăciunile Aceleia ce Te-a născut, mântuieşte-mă ca un Milostiv.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Am ajuns la sfârşitul relelor, ci tu, Preasfântă Fecioară, ajută-mi degrab, pentru că cerul şi pământul strigă cu amar asupra necuvioaselor mele fapte cele nenumărate.

Cântarea a 4-a.

Irmos:

Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase şi de lauda Ta, Doamne, toate s-au umplut.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tot pământul s-a înspăimântat şi s-a înfiorat văzându-mă pe mine cumplit şi rău lucrând cele necuvioase şi de milostivirea cea multă a Fiului tău s-au înfricoşat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mi-am întinat rău biserica trupului meu, iar în Biserica Domnului, în care oamenii intră tremurând, eu desfrânatul, vai mie, cu obrăznicie intru!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Hristoase al meu Milostive, Hristoase Iubitorule de oameni, Singur nepomenitorule de rău, Care Te-ai făcut Om pentru mine, cel ce am păcătuit mai presus de om, miluieşte-mă, pentru Ceea ce fără de sămânţă Te-a născut pe Tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Să nu mă arăţi, Stăpână, să nu mă arăţi străin şi cu totul nevrednic, pe mine cel înstrăinat de Acoperământul Fiului tău; ci, spală-mă şi pe mine de întinăciunea greşelilor mele.

Cântarea a 5-a.

Irmos:

Cel Ce răsari Lumină lumii, luminează inima mea, a celui ce de noapte strig Ţie şi mă mântuieşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Adam a călcat o Poruncă a Fiului tău, Fecioară şi a fost izgonit; dar eu cum voi plânge adâncul greşelilor mele, cel ce sunt îndepărtat şi de mii de ori căzut?

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu lăcomia pântecelui l-am râvnit pe Isav cel cumplit şi cu desfătarea sufletul şi trupul mi-am întinat, cu beţia şi cu desfrânarea viaţa mi-am pângărit; şi cine nu mă va plânge pe mine ticălosul, Preacurată?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mă tânguiesc cugetând la toate vinovăţiile lucrurilor mele cele rele, Hristoase al meu, Milostive Doamne şi înaintea picioarelor Tale cu faţa la pământ zac; pentru rugăciunile Maicii Tale, dă-mi iertare greşelilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce eşti Bună şi Uşa Vieţii noastre, Curată, cu Dumnezeiască Strălucirea ta, degrab luminează-mă pe mine cel ce sunt întunecat şi mă povăţuieşte către cărările mântuirii, o, cea mult Lăudată.

Cântarea a 6-a.

Irmos:

De chitul păcatului fiind înghiţit, strig Ţie, Doamne: ca pe Proorocul slobozeşte-mă din stricăciune.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Viaţa mea este desfrânată, sufletul meu întinat şi traiul ticălos, iar tot trupul meu l-am înnoroit cumplit întru răutăţi; pentru aceasta, Fecioară, sârguieşte-te şi-mi ajută.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Suflete al meu, cutremură-te şi te înfricoşează, înfiorează-te şi adu-ţi aminte că ai întărâtat pe Judecătorul Cel Înfricoşător şi pentru aceasta vei fi judecat, neîndreptatule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În ţară străină m-am îndepărtat de la Tine, eu ticălosul şi m-am făcut rob diavolilor şi m-am golit de tot felul de bunătăţi, o, Părinte Preabunule; ci, mântuieşte-mă, precum de demult pe desfrânatul, cu rugăciunile Preacuratei Fecioare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acum de cutremur sunt cuprins, Ceea ce eşti Preabună şi mă tem de pândirile vicleanului, că mai înainte de sfârşit, scrâşneşte cu dinţii asupra mea, stricătorul, vrând să mă ţină pe mine ca pe un gol de fapte bune; ci ajută-mi mie, Stăpână.

Cântarea a 7-a.

Irmos:

Cel Ce ai ascultat cântarea cuvioşilor Tăi tineri şi ai răcorit cuptorul cel aprins; Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De şapte ori mi-a aprins vicleanul văpaia patimilor şi cu preacurviile inimii mele de tot mă omoară; ci, adapă-mă cu curgerile lacrimilor mele, Maica lui Dumnezeu şi nu mă lepăda pe mine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înfricoşat este Divanul, ticăloase suflete al meu şi nesimţitorule şi munca fără de sfârşit şi groaznică; dar însă acum cazi la Maica Judecătorului tău şi Dumnezeu şi să nu te deznădăjduieşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vino, ticăloase suflete al meu, pocăieşte-te, judecata este lângă uşă. Pentru ce te-ai pironit de cele deşarte şi de bunătăţile cele netrebnice? Scoală-te, plângi cu amar strigând cu credinţă lui Hristos: Doamne, mântuieşte-mă, pentru Născătoarea de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

M-am întunecat, eu ticălosul, cu mulţimea nenumăratelor mele răutăţi şi m-am schimbat la ochiul sufletului şi la minte; pentru aceasta, cea cu totul Neîntinată, cu Strălucirile Luminii tale, du-mă degrab întru dulceaţa nepătimirii.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuvioşii Tăi tineri în cuptor...

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mă înfiorez de venirea morţii şi de judecata cea neamăgită, eu ticălosul, dar de a lucra cele rele şi urâte nu mă îndepărtez. Miluieşte-mă, Fecioară şi mai înainte de sfârşit izbăveşte-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stăpână, dăruieşte-mi suspine netăcute şi izvoare de lacrimi, ca să-mi spăl greşelile mele cele multe şi rănile cele nevindecate şi să dobândesc Viaţa Cea Veşnică.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu gura strig neîncetat: greşit-am! Iar cu gândul petrec lucrând cele necuvioase. Deci, cu ce ochi Te voi vedea pe Tine, Hristoase, eu deznădăjduitul şi osânditul? Pentru Aceea ce Te-a născut, miluieşte-mă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mulţimea răutăţilor mele o mărturisesc ţie, Stăpână, că nimeni altul în lume n-a mâniat pe Fiul tău, pe Dumnezeu şi Domnul, aşa precum eu. Deci, cu Acesta împacă-mă degrab, Fecioară.

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuvioşii Tăi tineri în cuptor, Heruvimilor au urmat, strigând cântarea cea întreit sfântă: Binecuvântaţi, lăudaţi şi preaînălţaţi pe Domnul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmos:

Ceea ce ai primit Bucuria prin Înger şi ai născut pe Ziditorul tău, Fecioară, miluieşte pe cei ce te măresc pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Iată, mă apropii la tine, Preacurată, cu frică multă şi cu dorire, ştiind puterea rugăciunii tale celei multe, eu robul tău; că mult poate rugăciunea ta, Stăpână, a Maicii către Fiul Cel Adevărat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ia împreună cu tine Cetele îngerilor şi mulţimea Oştilor de sus, pe Înaintemergătorul, pe adunarea Apostolilor şi a Proorocilor, pe mucenici, pe cuvioşi şi pe sfinţiţii mucenici şi roagă-te pentru mine Fiului tău.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, cum voi vedea pe Cel Nevăzut! Cum voi suferi acea înfricoşată vedere? Cum voi îndrăzni să-mi deschid ochii? Cum voi cuteza să-L văd pe Stăpânul meu, pe Care n-am încetat, Fecioară, din pruncie, a-L scârbi totdeauna?

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Judecător Milostiv şi Iubitor de oameni aştept pe Fiul tău, Curată. Deci, să nu mă treci cu vederea, ci fă-L pe Dânsul mie lesne Împăcat, ca să mă pună pe mine cel neocrotit de-a dreapta Preacuratului Lui Divan, că spre tine am nădăjduit.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 6-lea.

Curată, cercetează bolile cele multe ale sufletului meu celui neputincios şi patimile cele cumplite ale trupului meu, învrednicindu-mă de grabnică tămăduire şi îndreptează-mă să fac Poruncile cele Sfinte ale Bunului Dumnezeu, ca să te măresc.