În virtutea iubirii pe care şi-o poartă şi şi-o împărtăşesc reciproc, soţii fac numeroase concesii personale, din dorinţa de a se armoniza şi de a-l vedea fericit pe celălalt.

Lucrurile cel mai im­portante în relaţia dintre a primi şi a oferi, a dărui şi a renunţa, le constituie luciditatea şi discernămân­tul, puterea de persuasiune sinceră şi dezinteresată, în baza căreia cei doi soţi, prin sfătuire şi consimţă­mânt, vor reuşi să păstreze lucrurile şi experien­ţele, opiniile şi convingerile care îi apropie reciproc, le dau amândurora împlinire, ceea ce demonstrează că dinamica acomodării maritale presupune şi corecţii, concesii şi tolerări mutuale, care pot dezvolta în etapele iniţiale unele tensiuni şi confruntări, ce pot fi depăşite în beneficiul cuplului. 

(Pr. Prof. Dr. Ioan C. Teşu, Familia contemporană, între ideal şi criză, Editura Doxologia, Iaşi, 2011, pp. 289-290)