Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Celui Ce cu Dumnezeiasca Sa Poruncă marea cea neumblată şi cu valuri a uscat-o şi a povăţuit pedestru printr-însa pe poporul israelitean, Domnului să-I cântăm, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Negrăita pogorâre a lui Dumnezeu Cuvântul, după care În­suşi Hristos Dumnezeu Om se cunoaşte, socotind că nu este o răpire de la Dumnezeu, vine luând asupra Sa chip de rob din Preacurata Fecioara, Dumneze­iasca Fiică.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Hristos vine de bunăvoie ca să-i slujească lui Adam celui ce sărăcise, cu al cărui chip acum Se îmbracă Ziditorul Cel Bogat cu Dumnezeirea, dăruindu-i, ca un Milostiv, înnoire şi naştere din nou.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Înfricoşatu-s-a şi s-a depăr­tat focul cel neobosit, ce se hrănise cu multă materie, de neîntinatul trup, asemenea cu sufletul tinerilor celor curaţi şi văpaia cea pururea vie istovindu-se, cântare pururea dăinuitoare se cânta: pe Domnul toatelucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pe voi, pe toţi, rudele Mele vă voi face acum, de veţi păzi Po­runcile Mele, zice oamenilor Hristos, Cel Ce a ieşit din pântecele Preacuratei; acelora, pace dându-le, le rânduieşte acum să cu­gete la cele smerite şi Domn pe El să-L cunoască şi să-I cânte: pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Împotriva rânduielii trupeşti este naşterea Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu; că nu sângele şi carnea au alcătuit sfântul Tău Trup, ci venirea Duhului Sfânt şi Dumnezeiasca Umbrire a Celui Preaînalt. Şi Domn ştiindu-Te pe Tine, Te lăudăm şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Altă cântare a 8-a. Irmos: Poruncii chinuitorului...

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Somnul lenevirii să-l lepă­dăm de la noi şi cu prive­ghere sufletească să întâmpi­năm pe Hristos, Care vine să Se nască din Fecioara Preacurată, strigând: Binecuvântaţi toate lucru­rile Domnului, pe Domnul!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Bogată să fie lucrarea cea bună a vistieriei noastre celei sufleteşti, ca luminaţi fiind la faţă, lui Hristos, Celui Ce vine să Se nască, să-I cântăm: Bine­cuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Sporind talantul faptelor bune, ca pe nişte daruri îl adu­cem Celui Ce ni l-a dat, în loc de aur, de tămâie şi de smirnă; lui Hristos, Celui Ce vine să Se nască din Fecioara, Dumnezeiasca Fiică.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul:

Poruncii chinuitorului nesupunându-se cei trei tineri cuvioşi, în cuptor fiind aruncaţi, au mărturisitpe Dumnezeu cântând: Binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Mărit-ai, Hristoase, pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a născut pe Tine, din care Te-ai îmbrăcat, Ziditorule al nostru, cu Trup pătimitor, asemenea nouă, Dezlegătorul greşelilor noastre. Pe Aceasta fericind-o toate neamurile, pe Tine Te slăvim.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Toată întinăciunea cea din patimi lepădând, cu vrednicie să luăm cunoştinţă curată de venirea lui Hristos; pentru că vine să poarte Trup fără întinare şi să dăruiască tuturor, prin Duhul, Dumnezeiască înnoire.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Căutând pe Hristos Cel Ce S-a smerit, să ne ridicăm din pati­mile cele de jos şi cu râvnă bună să nu cugetăm la cele trufaşe, învăţându-ne, prin credinţă, a ne smeri cu duhul; ca pe Cel Ce S-a născut, cu lucrurile înalte să-L preaslăvim.

Altă cântare a 9-a. Irmos: Ceea ce ai încăput în pântece...

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Hristos porunceşte a pri­veghea celor ce cu bună înţelepciune nădăjduiesc în ve­nirea Lui din Fecioară; că iată, vine să Se nască.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Întru a doua venire a Ta, Hristoase, părtaş oilor Tale ce­lor de-a dreapta mă fă pe mine, cel ce cinstesc venirea Ta în Trup.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cu venirea Ta cea dintâi ai mântuit pe Adam, Hristoase; iar cu cea de a doua, mântuieşte pe cei ce cinstesc naşterea Ta.

Irmosul:

Ceea ce ai încăput în pân­tece pe Dumnezeul Cel Neîncăput şi cu bucurie lumii L-ai născut, pe tine te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară.