Din Câmpul Păstorilor spre Bethleem,

în paşi de simţire,

contemporan, cobor istoric,

lăuntric, urc prin Scripturi.

Decembrie în brazi împodobiţi,

ce ţin sub obroc

Steaua Magilor,

Compasiune în pungi de cadouri,

Candoarea bogatului nemilostiv.

Văd Fecioara,

înomenind la sân pe Domnul,

punând totul în inima sa!

Trăiesc „spiritul Crăciunului”,

în ipocrizie corectă.

Mirarea şi bucuria Păstorilor,

o vestesc prin candele ritualice,

Fariseic, iubesc impresia!

Şi, totuşi, îmi e îngăduită simţirii

mulţimea de oaste cerească,

lăudând pe Domnul

în întâiul Colind:

„Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu

şi pe pământ pace,

între oameni bunăvoire!”