Nu poţi face o reformă oricâte reguli şi oricâţi oameni ai schimba dacă fundamentul comportamentului societăţii tale este acceptarea furtului ca mod de viaţă.

Responsabilitatea noastră nu este doar a custodelui unui muzeu faţă de marile realizări ale strămoşilor, ci este cea plină de iubire a părintelui pentru copiii săi, cărora doreşte să le dea întotdeauna ceea ce este mai bun, mai drept şi mai aproape de adevăr.

În junglă esenţial nu este să ai ce mânca, esenţial este să nu te mănânce alţii.

Cea mai simplă soluţie: nu necesită tehnologii noi şi nici investiţii în găsirea unor noi resurse. Pur si simplu reducem numărul oamenilor ca cei rămaşi să trăiască mai bine.

Teroristul din Norvegia şi-a atins cu brio scopul, mulţimile de tineri violenţi  londonezi au reuşit să obţină prin jaf ceea ce doreau, haine şi electronice scumpe, iar investitorii de pe bursă au reuşit să scape de acţiunile toxice la timp.  

De la iubire la politică ne minţim constant sperând că rostogolind datoriile de zi cu zi faţă de semenii noştri vom ajunge în situaţia în care nu va mai trebui să le onorăm.

În ciuda aparenţelor, lumea merge înainte fără să îi pese prea mult de dramele noastre personale. Şi ceea ce era cert ieri se dovedeşte neclar azi şi invers.