Român, deci creştin!

Arhiepiscopia Iaşilor

Român, deci creştin!

    • Român, deci creştin!
      Român, deci creştin!

      Român, deci creştin!

În Centrul Cultural Girov, ieri, 26 noiembrie 2015, a fost organizată activitatea multidisciplinară „Român, deci creştin“, cu prilejul serbării Zilei Naţionale Bisericeşti şi a Zilei Naţionale a României.

La iniţiativa domnului profesor Vasile Ciubotaru, a doamnei profesor Viorica Mititelu, a domnului bibliotecar Constantin Olariu şi a preotului Ştefan Zaharia, cadrele didactice din Şcoala Gimnazială Girov şi din Structura Căciuleşti au luat parte alături de elevi la această activitate care a debutat cu rugăciunea „Tatăl nostru“ şi intonarea imnului de stat „Deşteaptă-te, române!“. A urmat prezentarea „Sunt Român, deci creştin!“ a părintelui Ştefan Zaharia, din care redăm câteva fragmente:

„Privind în trecut, spre zorii românismului, trebuie să cinstim adevărul istoric. Dacii erau consideraţi cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci şi aveau credinţa într-un Mare zeu - un zeu al cerului, zeul părinte, creatorul cosmosului şi al lumii, Zamolxis. Sincretismul dacic îi atribuie şi alte valenţe, el devenind şi un zeu al furtunii, care stăpânea şi cerul, şi pâmântul. El n-a fost zeul suprem şi unic al dacilor, ci doar un preot, un profet-fondator al unei credinţe care a fost asimilată altor credinţe în timp. Un mare impact l-a avut apariţia creştinismului în teritoriile geto-dacice. Ştim că Sfântul Apostol Andrei a predicat între anii 33-60 sau 33-87 d.Hr. în Dobrogea de astăzi.

Tradiţia dobrogeană aminteşte despre minunile făcute cu toiagul său, iar folclorul ni-l prezintă ca pe un păstor bun, cu barbă, păstorind oile sale. Toponime precum Peştera Sfântului Andrei, Pârâul Sfântului Andrei, Apa Sfântului, colindele şi obiceiurile legate de sfânt ne arată aprecierea de care se bucura în popor. Creştinismul se plia pe aspectele asemănătoare ale credinţei dacilor: nemurirea sufletului, viaţa simplă şi echilibrată: abţinerea de la carne şi vin, ascultarea de porunci, practicarea dreptăţii, credinţa că Zamolxis, unicul zeu, vindeca trupul şi sufletul. Creştinismul a favorizat romanizarea şi invers. Pe la anii 600-602 d.Hr. cele două procese de romanizare şi încreştinare ale geto-dacilor erau încheiate. Se „năştea“ un popor nou - poporul român, legat de Roma prin limba latină (vorbită popular) şi de Bizanţ, prin credinţa sa creştină.

Suntem un popor apostolic. Alături de Sfântul Apostol Andrei, a predicat în Dacia şi Sfântul Apostol Filip, prezent aproximativ 20 de ani în Sciţia, despre care avem mai puţine date şi despre care se spune că ar fi ajuns în aceste ţinuturi ulterior Sfântului Andrei. Unii dintre colonişti au venit din Peninsula Balcanică, unde ajunsese şi Sfântul Apostol Pavel şi erau deja încreştinaţi.

Sfinţii martiri din toate teritoriile şi numărul mare de bazilici demonstrează unitate de credinţă şi formarea noţiunii de identitate comună. Personalităţi bisericeşti precum Sfinţii Ioan Casian, Gherman şi Dionisie Exiguul, dar şi vestigiile creştine, inscripţii, obiecte paleocreştine, obiectele liturgice şi bazilicile din primele secole, precum cele de la Tomis, Tropaeum Traiani, Histria, Beroe, Noviodunum, Ulmetum, Ibida, Sacidava, Carsium, Niculiţel, Murfatlar, sunt mărturii ale prezenţei creştinismului în poporul nou format.

Creştinismul a influenţat formarea poporului român, a asimilat unele credinţe locale  şi intervenţiile asupra limbii (în mod deosebit pe cele slave), astăzi 1 din 6 cuvinte româneşti are origine slavă, iar multe expresii liturgice provin din limba slavonă.

Răspândirea creştinismului în toate provinciile s-a făcut deodată cu primele forme de organizare ale românilor, iar în timp s-au văzut rezultatele de care ne folosim şi noi cei de azi: Biserica a înfiinţat primele şcoli, a întărit unitatea de neam şi a îmbogăţit limba română“.

Au urmat şi alocuţiuni ale organizatorilor, care au subliniat importanţa cunoaşterii istoriei neamului şi legătura fiinţială dintre credinţă şi neam.

Elevii din ciclul primar al Structurii Căciuleşti au prezentat un moment artistic, cu imne patriotice, poeme şi dansuri populare, care au antrenat audienţa.

Evenimentul de la Girov a devenit tradiţie, ediţia de anul acesta fiind cea de a zecea activitate consecutivă. (Pr. Ionuţ Ursan)

Citește despre: